A descoperit magia artei fotografice la începutul anilor '70, pe vremea aparatelor mecanice ruseşti şi când se developau filmele alb-negru folosindu-se de două rezistenţe de la maşina de spălat.
Profesorul Andrei povesteşte că nici nu-şi imagina cât de apropiat va deveni peste ani de lumea fotografiei atunci când a fost cucerit de această pasiune, în cadrul cineclubului facultăţii
„Pasiunea mi-a fost transmisă de un fost profesor de la facultate în 1971. Pe vremea aceea participam la cursuri obligatorii de fotografie şi film, pe care le foloseam apoi ca materiale didactice. După ce am fost repartizat ca profesor mi-am propus să pun bazele unui cerc de fotografie. Aşa am început să iau legătura cu fotografii profesioniştii din oraş, Popescu, Mihu sau Nicu Toader de la casa Pionierilor din Beceni. Făceam schimb de experienţă cu ei şi schimbam tot felul de idei" îşi aminteşte profesorul Andrei.
Pentru a-şi putea dezvolta hobby-ul , profesorul Andrei spune că a achizionat toată gama de echipamente, pe care le folosea şi la cercul deschis la şcoala generală numărul 12 din Buzău.
„Primul aparat de mărit a fost de provenienţă rusească, Upa se numea din câte mi-aduc aminte. Pozele le făceam iniţial tot cu aparate ruseşti din gama Zenith pe film alb negru. Apoi am început să lucrez cu un Certo iar mai târziu cu un Fed. Ultimul aparat mecanic pe care l-am folosit a fost un Practika nemţesc, care mi-a dat mari satisfacţii", povesteşte Andrei Petre.
După ce microbul fotografiei l-a cucerit pe deplin, Andrei Petre a simiţit că trebuie să dezvolte şi un laborator de developare. Pe lângă aparatura luată din magazine, atelierul a fost tapetat cu tot felul de inovaţii personale.
„Aveam deja un laborator de developat acasă dar am construit unul şi la şcoală pentru fotografii color. Am făcut rost de tabla din care am confecţionat o cuvă la care am ata