Dacă, astăzi, într-un sondaj blitz, cetăţenii ar fi întrebaţi ce cred ei, şpaga de la vămi a ajuns ori nu la oameni politici şi partide, majoritatea zdrobitoare ar răspunde "Da". Rezultatul ar fi în evidentă contradicţie cu afirmaţiile preşedintelui Traian Băsescu, din interviul acordat RL, potrivit cărora "nu s-a descoperit niciun transfer de bani către oamenii politici", iar "regina şpăgilor trebuie căutată printre liderii sindicali". Şeful statului pare foarte la curent cu mersul anchetei şi lasă mereu impresia că-şi întemeiază spusele pe probele din dosar, însă, de această dată, oricât de convingătoare s-ar strădui să fie, vox dei nu acoperă vox populi, ci sfidează orice raţionament de bun simţ.

Orice ar scrie acolo, în declaraţiile şi înregistrările la care trimite Traian Băsescu (şi pe care nu ar trebui să le cunoască dacă ar funcţiona separaţia puterilor în stat), politicul nu poate fi scos din context. Ca, la punctele de frontieră, poliţiştii şi vameşii să se poată organiza în reţele de tip mafiot şi să colecteze şpaga cu găleata, era nevoie ca zona lor de lucru să fie liberă de lege şi nimeni să nu-şi bage nasul în treburile lor. Acest lucru s-a întâmplat în ultimii 20 de ani, cu binecuvântarea clasei politice. Miniştrii de Interne, care aveau la dispoziţie Unitatea "Doi şi un sfert" (actuala DGIPI), nu au intervenit, şefii Fiscului şi Vămilor, numiţi pe criterii politice, nici atât, miniştrii de Finanţe, care-i aveau în subordine, de asemenea. Toţi s-au făcut că nu ştiu ce cunoştea toată lumea, periclitând cu bună ştiinţă intrarea României în spaţiul Schengen, unde securizarea frontierelor însemna şi asigurarea lor împotriva corupţiei. Este greu de crezut că au închis ochii din indolenţă, lăsând să se îmbogăţească ilicit o mică armată de slujbaşi mărunţi şi câteva căpetenii ale lor, când mita la graniţă se ridica la sute de milioane de euro anua