In ciuda declaratiilor presedintelui ca si-a luat mana de pe PD-L si ca este gata oricand sa negocieze si sa faca compromisuri pentru o noua majoritate parlamentara si un nou Guvern, in contra afirmatiilor liderilor USL care se intrec in termene date Executivului si lui Traian Basescu insusi, cu atat mai mult impotriva sentintelor vindicative ale lui Voiculescu, dar mai cu seama intru linistea si siguranta guvernantilor, Opozitia - USL nu are nicio dorinta reala de a darama Cabinetul Boc.
Pentru ca USL nu reprezinta strict gandurile si dorintele celor doi presedinti ai ei, pentru ca orice partid este, in fond, o suma a catorva zeci sau chiar sute de parlamentari si a multor altor membri din teritoriu, pentru ca fiecare individ in parte are ca principiu de baza in coordonarea si ordonarea prioritatilor sale asigurarea nevoilor de baza de zi cu zi, Opozitia - privita ca un intreg format din media acestor dorinte, necesitati, prioritati si calcule cat se poate de concrete - nu va reusi sa isi impuna maretele idei inainte de 2012.
Nu sunt foarte sigur daca Opozitia ar putea cu adevarat sa darame Guvernul Boc, in cazul in care dubiile exprimate mai sus ar fi false, insa avand in vedere ca ea are nevoie de doar 30 de voturi pentru acest lucru, imi imaginez ca nu ar fi foarte greu sa le obtina. Sub masca anonimatului cred ca s-ar gasi foarte usor cativa "independenti" din randul UDMR, alti cativa din randul fostilor independenti UNPR, pentru ca la final suma sa dea cu plus. Motivul pentru care cei 30 nu sunt de gasit este insasi explicatia pentru care nici macar reprezentantii Opozitiei nu isi doresc demiterea, pentru a doua oara, a lui Emil Boc din functie, oricat de fascinanta si atractiva ar fi o astfel de perspectiva.
Si anume: instabilitatea fiecarui parlamentar in parte de dupa momentul 0, incertitudinea viitorului sau, posibilitate
