Liderii ţărilor Occidentale se tem că în urma revoluţiei care a pus capăt regimului Mubarak, Egiptul ar putea avea soarta Iranului, care la finalul anilor '70 a devenit republică islamică, scrie The New York Times.
Totuşi cele două ţări sunt diferite, revoluţia din Egipt a fost o mişcare a tinerilor, a femeilor, a muncitorilor, a diversităţii şi a religiei. Mişcarea religioasă islamică din Egipt este moderată, putând coabita alături de forţele politice laice.
Pe de altă parte, mişcarea islamistă din Egipt se află acum în faţa unor mari provocări: demonstrarea relevanţei şi popularităţii sale în contextul unei ţări care se va schimba din temelii în următoarea perioadă.
"Alegerea unui regim va fi dreptul poporului. Natura regimului va fi decisă de alegeri. Cred că egiptenii au ajuns la un consens asupra dorinţelor lor şi asupra modului în care acestea trebuie realizate", spune Ali Abdel-Fattah, unul dintre liderii Frăţiei Musulmane, cea mai importantă grupare politică islamistă din Egipt.
Frăţia Musulmană este una dintre cele mai vechi grupări islamiste din Orientul Mijlociu, fiind pentru mult timp cea mai organizată şi puternică grupare de opoziţie a regimului Mubarak. Totuşi în Egiptul postrevoluţionar, Frăţia Musulmană va fi nevoită să îşi demonstreze viabilitatea în cadrul unui sistem democratic guvernat de lege şi de alegeri libere.
"Este dreptul lor (Frăţiei Musulmane - n. red.) să participe la alegeri la fel cum este şi al meu sau al oricui altcuiva din ţara asta", spune Amal Borham, una dintre protestatarele prezente în piaţa Tahrir din Cairo.
Liderii ţărilor Occidentale se tem că în urma revoluţiei care a pus capăt regimului Mubarak, Egiptul ar putea avea soarta Iranului, care la finalul anilor '70 a devenit republică islamică, scrie The New York Times.
Totuşi cele două ţări sunt
