Exista in dezbaterea publica de la noi un numar de idei - sau, cu un termen mai potrivit, de clisee - care se bucura de o presa foarte buna, pe temeiuri foarte neclare. Ele ar merita o analiza mai atenta si o apreciere mai nuantata, asta in cazul cel mai bun, atunci cand nu sunt de-a dreptul si in mod evident proaste. Un exemplu din domeniul politicii partizane este ideea separarii functiei de presedinte de partid si cea de premier. Ideea revine periodic si cat timp e in dezbatere se bucura de sprijin, atat din interiorul partidelor cat si in randul presei. Argumentul singular adus in sprijinul ei este ca premierul are prea multa treaba la guvern ca sa se ocupe de partid.

Sunt gata sa fiu de acord cu afirmatia in sine, da, poate ca e prea mult pentru un singur om sa se ocupe si de treburile guvernamentale si de cele dintr-un partid. Dar nu vad cum afirmatia ar putea fi un argument pentru separarea celor doua functii! Daca un om care se afla la conducerea unei organizatii, politice sau de orice alta natura, are prea multe sarcini de care trebuie sa se ocupe personal, atunci solutia imediata, testata estedelegareaunei parti dintre ele. Respectivul lider de organizatie va transfera un numar de sarcini altor persoane, oameni din echipa pe care o conduce; apoi se va ocupa doar de supravegherea si coordonarea lor.

Delegarea sarcinilor rezolva in principiu supra-incarcarea unui lider dintr-o organizatie. Punerea ei in practica poate avea doua categorii de obstacole. Prima e cea institutionala; cel mai intalnit caz e cel in care partidul nu este organizat formal dupa acest tipic. De exemplu, ...tocmai din cauza ca a adoptat ideea discutata in articol, a separarii intre conducerea partidului si a guvernului. Propunerea asta e in linie cu alte idei/clisee de aceeasi natura: cele care spun ca intr-un partid trebuie sa functioneze democratic si condamna ideea ale