La kilometrul 32, pe Şoseaua Bucureşti-Ploieşti, se află cimitirul militarilor britanici căzuţi în România. Majoritatea lor sunt piloţi doborâţi în spaţiul aerian românesc în timpul celui de-a doilea război mondial. Mi-au atras atenţia, însă, şase morminte ale unor marinari morţi imediat după primul război mondial, în jurul revelionului dintre 1918 şi 1919. Toţi aceştia aparţineau echipajului navei militare HMS Mersey.
Oarece mistere
Văzând pietrele funerare, mi-au trecut prin cap o seamă de întrebări. În primul rând, ce căuta englezu’ în România, ţinând cont că Marea Britanie nu detaşase precum francezii (unitatea condusă de generalul Henri Berthelot), o misiune militară la noi în timpul primului război mondial. După aceea, de ce muriseră cei şase aproximativ în acelaşi timp, când era deja pace şi nu se mai duceau lupte? În al treilea rând, cum au ajuns marinarii să fie înmormântaţi la Bucureşti, care după ştiinţa mea nu este port? Am început să mă interesez ce ar fi putut să se întâmple.
Din delta Rufiji la Brăila
HMS Mersey era un monitor din clasa Humber, construit în 1913 de uzinele Vickers pentru marina braziliană. Era o navă modernă atunci, blindată, cu o viteză maximă de 12 noduri pe oră, înarmată cu tunuri puternice, două de 152 de milimetri şi două de 119 de milimetri, şi mai multe mitraliere grele. Echipajul, în mod normal, avea 140 de oameni. La începutul războiului nava a fost preluată de Marina Regală britanică şi a fost folosită în luptele de pe canalul Yser, din Belgia, în 1914. Ceva mai târziu, în 1915, a fost detaşată în Africa, în delta fluviului Rufiji din Tanzania, unde a participat la distugerea crucişătorului uşor german Konigsberg unul dintre vasele importante ale marinei kaiserului. Avariat în urma confruntării cu germanii, monitorul Mersey a fost mai întâi reparat, apoi trimis să patruleze în Mediterană.
