Vasile Marica, preşedintele sindicatelor din finanţe şi vămi, este, ca orice lider de gen, vocal, bătăios, gata oricând să sară în sprijinul angajaţilor şi, evident, destul de bogat. Atât de bogat că îşi permite să angajeze un credit de 120.000 de euro. Atât de bogat că îşi permite să cumpere în plin an de criză un VW Golf de aproximativ 15.000 de euro. În fine, omul a fost strângător şi tocmai atunci a reuşit să adune toată suma...
Dacă stăm şi ne uităm în declaraţia de avere vom avea ocazia să vedem că, pe lângă două case şi două maşini, familia Marica are nişte venituri bunicele. El încasează anual peste 44 de mii de lei de la fiecare sindicat din cele două pe care le conduce şi ea, directoare în Ministerul Finanţelor la Şcoala de Finanţe Publice şi Vamă (sic), ridică anual de la casierie peste 71 de mii de lei. În fine, aşa este schema de personal, dar problema apare la Vasile Marica. El a recunoscut recent că este plătit, cum s-ar zice, la realizări. Practic, el încasează câte un comision pentru sporurile obţinute angajaţilor.
Iată cum explica chiar dumnealui cu ceva timp în urmă, lăsând să se înţeleagă că ar fi putut ridica chiar şi mai mulţi bani: "Unii au propus să-mi dea fiecare organizaţie câte 1.500 de euro pe lună. Am refuzat eu", spune, cu modestie, Marica.
Aşa se face c-a rămas cu un net fix de 2.800 de lei şi o sumă variabilă, care până acum a fost de aproximativ 5.000 de lei. "Câte stimulente aduc pentru oamenii mei, atâţia bani iau eu". Deci un fel de acord global, cum se spunea înainte de 1989, sau un comision cum s-ar spune în varianta (elegantă) de astăzi. Distractiv în această afacere este că soţia scria în anul 2009 într-o declaraţie de avere că Vasile Marica are "salariul (venitul) confidenţial conform contractului individual de muncă". Mai ceva ca agentul 007.
Veţi spune că sunt alţi lideri de sindicat mult mai bogaţi
