Prefaţa profesorului Rostás consemnează de altfel faptul că, deşi prefera să păstreze tăcerea (din prudenţă? din modestie?) asupra articolelor din Lumea Românească şi Azi semnate „Petre Buga“, vârstnicul profesor i-a comunicat „oral“ lui Mihail Straje, pentru Dicţionarul de pseudonime din 1973, amintitul episod publicistic din perioada 1937-1940. Adică din perioada în care tânărul asistent de la Universitatea din Bucureşti - discipol al lui D. Gusti şi C. Brăiloiu, beneficiar al unor consistente stagii de pregătire la Praga, Bratislava, Cracovia, Varşovia şi Bonn – se ascundea sub masca pseudonimului şi semna, în amintitele publicaţii de stânga conduse de Zaharia Stancu, articole de analiză social-politică internă şi externă... Caracterul marcat antifascist al acestora justifică, desigur, camuflajul precaut al autorului, mai puţin discreţia excesivă din ultimele decenii de viaţă. Cu atât mai mult cu cât ele îl onorează atât prin calitatea intelectuală a analizei, cât şi prin angajamentul democratic definit de spirit critic, moderaţie şi raţionalitate, într-o vreme favorabilă exaltărilor mistice şi derapajelor totalitare.

Restituirea recentă a celor aproape 200 de „corespondenţe“ într-un volum masiv are meritul de a lumina, după 70 de ani, un capitol ocultat de istorie intelectuală interbelică a şcolii sociologice autohtone şi, totodată, de a îmbogăţi cu o dimensiune aparte figura puţin prolificului, dar iradiantului folclorist, al cărui traseu ascunde probabil şi alte „enigme“. Textele merită comentate, desigur, pe îndelete, într-un cadru mai larg. Sunt comentarii ce arată, printre altele, o competenţă de expert în problemele politicii internaţionale, nu doar europene: evaluările referitoare la problemele politice, economice, militare şi culturale din ţările Europei Centrale (din Cehoslovacia, Ungaria, Polonia şi Germania în primul rând) sau cele despre ali