Acum mai bine de un secol, după revenirea Dobrogei la România, satele turceşti au fost populate cu români, cei mai mulţi mocani veniţi din zona Ardealului.
Adamclisi. Astăzi, comuna devenită cunoscută datorită vestigiilor daco-romane cuprinde cinci sate: Urluia, Zorile, Abrud, Haţeg si localitatea omonimă.
Cândva, acum mai bine de un veac, pe aceste meleaguri din sud-estul ţării se aşezau mocanii, oameni gospodari, cu frică de Dumnezeu, care au fost împroprietăriţi de rege şi şi-au construit case. Au dat muntele pe Dobrogea prăfuită, bătătorită de turci. Nu s-au mai întors acasă. Cei mai mulţi au moştenit îndeletnicirile de la munte şi au crescut oi şi pe pământul arid al Dobrogei.
Poveşti despre origini
Oamenii care populează astăzi aşezările au spirit dobrogean, dar îşi cunosc originile. Cei mai în vârstă au adunat în colţul sufletului poveşti spuse odinioară de părinţi şi de bunici.
Rada Vlad este una dintre urmaşele primelor familii de mocani care s-au stabilit în zonă. Bătrâna care locuieşte astăzi în satul Urluia are 87 de ani, iar fiecare vorbă a ei poartă încărcătura amintirilor înlănţuite. În camera ei, zeci de fotografii de familie atârnate pe perete spun poveşti. „Mama mea era mocancă“, şopteşte ea în timp ce arată spre una dintre fotografii.
Mocani din Albac
Mamaia Rădiţa, căci aşa-i spun cunoscuţii, s-a născut în Dobrogea, dar e mândră de originile ei. „Familia noastră a venit din zona Ardealului, din Albac. Paşca se numea. Au primit câte 25 de hectare de teren arabil cu condiţia ca timp de 30 de ani să nu părăsească satul. Au muncit pământurile şi şi-au construit toţi case aici“, povesteşte bătrâna.
Mamaia Rădiţa e mândră de strămoşii ei. „Erau oameni gospodari, ardeleni. Erau cei mai gospodari oameni din sat“, spune ea. Parcă a păstrat şi ea din calmitatea ardelenilor. Din când în când cade pe gânduri, c
