- Cultural - nr. 722 / 15 Februarie, 2011 POEZIA DE LA ICOANA Contrar spuselor lui George Calinescu _ "un poet nu poate fi judecat de un alt poet" _, lasam deoparte conditia poetica a scriitorului si ramanem la cea de critic. Orice carte isi formeaza un profil, are o trasatura certa si nu se lasa usor invinsa. Cartile pot pansa ori pot irita si mai mult. Spre deosebire de cartea de proza, mult mai bogata in semnificatii, in cai de acces, cartea de poezie are o alta vibratie, o sensibilitate aparte. De aceea, criticul e avantajat in cazul textului in proza si exista mai multe opere critice despre roman, de exemplu, decat lucrari teoretice despre poezie. Studii recente despre starea poeziei din tara sau din lume se reduc la cronica de carte, la portret de poet, la radiografia unei generatii. Observata in muzeul literaturii, ca un exponat, poezia e mai greu de ingradit, de pus in lanturi si chiar de canonizat. "Absida pentru ziua a treia" (Poemele Zoreniului), Editura Dacia XXI, Cluj _ Napoca, 2010, a inspirat aceasta introducere si a condus la ideea principala potrivit careia Valentin Marica scrie asa cum astazi nu se prea mai scrie poezie si acest fapt il face unic in felul sau. El nu incearca sa fie decat ceea ce este, si in poezie, cu farmecul cuvintelor, cu originalitatea imaginilor, cu respectul fata de parinti, de sat, cu credinta in Dumnezeu, cu intrarea in casa poeziilor, prin acea absida special creata, plina de simbol, de mister, de speranta. Poezia lui Valentin Marica porneste din coperte religioase si sfarseste in conturul unei inimi. Nu este o poezie "la moda", e ca o fiinta tacuta ce-l insoteste pe poetul ce stie sa o asculte, sa-i dea cuvant/cuvinte pe masura. "Absida pentru ziua a treia" se apropie de lirica lui Esenin, e o alta "Scrisoare de la Muselim Selo" a lui George Cosbuc, cu retinerea subiectiva a unor trairi. Poetul descrie satul desprins