Noile pozitionari ale Statelor Unite in Orientul Mijlociu aproape ca invita o privire asupra relatiilor bilaterale ale Europei, reprezentata de Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii, intr-o zona numita de noi, “esticii,” zona Euro-Atlantica. Poate mai mult decat toate administratiile prezidentiale americane, administratia Obama arata ca una care incearca sa repozitioneze SUA intr-o lume bantuita de crize de tot soiul. Nu stiu daca noile strategii americane sunt de genul “cut loses” sau sunt poate gandite mai profund. Nu vreau sa cred ca sunt simpliste si fara viziune, sunt insa sigur ca perioada apropiata ne va arata in orice caz directia.

Bineinteles ca relatiile dintre America si Europa nu pot fi un divort cu gesturi ireconciliabile, reprezinta totusi o despartire sa zicem amiabila. Indiferent daca despartirea este un interes American sau European, ea se intampla si va continua sa se petreaca pana in momentul cand ambele parti vor stabili ce fel de relatie poate fi avantajoasa pentru ele. Partajul intre Europa si America a inceput de mult, din cauza unor conjuncturi mai mult sau mai putin independente de vointa partilor. El nu s-a manifestat decat in urma cu doi ani si se va finaliza, cred eu, in acest deceniu. Ambele parti, Europenii si Americanii, sunt prinse intr-o serie de clisee si conceptii extrem de gresite in ceea ce priveste cum este celalalt cu adevarat si care sunt principiile care guverneaza politicile respectivei parti. Din punct de vedere European, lucrurile sunt si mai complicate pentru ca vom putea gasi mai multe puncte de vedere, de multe ori divergente. Fetele palide de la Bruxelles, ca dl Herman Van Rompuy si dna Catherine Ashton, nu vor avea nici o sansa sa armonizeze o politica externa a Uniunii Europene, deci vorbim de multe voci versus una si una destul de clara. Cine doreste o mica recapitulare a relatiilor dintre Europa si S