Cine ştie mai bine decât ei că regii nu doar că rămân în picioare (un singur cap mare a căzut până acum la datorie, colonelul SPP Truţulescu a primit 5 ani de închisoare), dar că transmit moştenirea pe cale dinastică. Reţeaua vămilor a fost predată intactă din guvern în guvern. De la Dinu Vamă a trecut la Nini Săpunaru şi, mai departe, la Radu Mărginean. De la Dejeu la Nica, de la David la Blaga. Reţeaua doar s-a diversificat, s-a optimizat şi perfecţionat. În 2005, când a ajuns şef al vămilor, liberalul Nini Săpunaru i-a repus în funcţii pe Gelu Ştefan Diaconu, directorul ANV, Theodor Anton, şeful Biroului Vamal Antrepozite, şi Iulian Butnaru, director adj. al Direcţiei de Supraveghere şi Control Vamal, toţi veniţi din vremea lui Iliescu şi implicaţi în felurite scandaluri de trafic şi de conflict de interese, inclusiv cu însuşi şeful care le semna numirile.

În afacerea Jimbolia, ancheta cerută împotriva lui Nicolae Văcăroiu şi Doru Ioan Tărăcilă a fost muşamalizată. În afacerea Ţigareta II, nici Dorin Marian, consilierul prezidenţial care îl adusese pe Truţulescu la SPP, nici ministrul de Interne Gavril Dejeu nu au răspuns în vreun fel. Acum, Vasile Blaga, pus în faţa legăturilor de prietenie cu Radu Mărginean, admite că el l-a „recomandat“ pentru şefia naţională a vămilor. Nimeni nu este însă străin de acţiunea recomandarea, ea nu a fost inventată de PDL sau Blaga. Ei doar au avut „ghinion“. Tot acum, pentru prima oară, aflăm şi preţul corect al unui post de şef de vamă: 400.000 de euro. Merită? Da. O arată sumele fabuloase scoase într-o singură zi.

Greu de spus dacă, încă din vremurile de glorie ale primelor cazuri de corupţie, şpaga era adunată cu găleata şi distribuită cu pixul în mână, să fie toată lumea mulţumită. Şi mai greu de spus este unde se duceau banii şi pe ce filiere. Acum se ridică doar un colţ al cortinei. Bănuim că în campaniile ele