Privesc nedumerit înspre capitalul de speranţă şi de încredere care prinde contur, într-o anumită zonă a presei, în jurul ideii naşterii unui nou partid în România. Comentatori respectabili ca Alina Mungiu-Pippidi, Dan Tăpălagă, Mircea Cărtărescu sau Ştefan Vlaston au discutat sau măcar au sugerat, zilele trecute, ipoteza creării unei formaţiuni politice diferite de toate celelalte existente astăzi, structurată după criterii valorice şi de integritate solide, care să devină o alternativă consistentă şi credibilă pentru electoratul dezamăgit, dezorientat şi nereprezentat.

Aceştia au readus astfel în prim-plan - fie direct, fie indirect - metafora "Albei ca zăpada", creată de consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu, încă din august 2010, pentru a substitui un asemenea partid virtual, dar, în fond, necesar. Momentul nu este unul întâmplător: recent, PD-L-ul a pierdut iremediabil pariul anticorupţiei. Cazurile Ridzi şi Păsat din Parlament, procesul penal al secretarului executiv Gheorghe Falcă, situaţiile primarilor Antonie Solomon - de la Craiova şi Mircia Gutău - de la Râmnicu-Vâlcea, corupţia din vămi şi încă altele câteva încep să atârne atât de greu, încât e imposibil ca viitorul Congres Naţional să răstoarne efectele negative în percepţia publică la adresa partidului condus de Emil Boc.

În condiţiile în care PD-L-ul se dovedeşte a fi, la fel ca şi PSD-ul, vulnerabil la tentaţiile ce decurg din exercitarea puterii, corupt, lacom, lipsit de perspectivă pe termen mediu şi lung, în condiţiile în care PNL-ul pare că şi-a amanetat zestrea ideologică pentru un proiect politic marginal şi distructiv, ideea cu "Albă ca zăpada" pare o opţiune teoretică viabilă. În contextul actual însă o nouă grupare, compusă, aşa cum au descris-o cei care au scris despre ea, din oameni "cu CV-uri solide" şi "cu cariere pe bune", din adepţi cu mentalităţi substan