Nu este prima oara cand numele lui Mugur Isarescu este vehiculat, pe surse, ca posibil inlocuitor al lui Emil Boc. Este insa pentru prima oara cand aceasta marota este aruncata chiar din curtea Cotrocenilor intru rumegarea si rostogolirea ei la infinit in gura televiziunilor repede storcatoare de orice SF.
A te gandi ca abia ce s-au asezat apele puterii si presedintele tocmai ce si-a stabilizat parghiile controlului asupra Guvernului, Parlamentului si celorlalte institutii importante ale statului, acelasi Traian Basescu s-a trezit brusc cu dorinta de a-si darama propriul echilibru si stabilitate, inseamna sa ignori trecutul, istoria recenta, legile scrise sau nescrise ale politicii si sa cazi in capcana zvonurilor raspindite doar in scopul de a manipula.
Traian Basescu nu va uita in aceasta viata experienta pe care a avut-o, ca presedinte, cu Tariceanu in fruntea Executivului. Este un lucru pe care il poate intelege orice minte, oricat de putin exersata intr-ale politicii si oricat de neantrenata in exercitii intelectuale. Insistenta, obsesia si constanta nefireasca pe care Traian Basescu le-a aratat atunci cand l-a numit a doua si a treia oara pe acelasi Emil Boc in functie nu reprezinta decat urmarile lectiei invatate dupa o convietuire grea si dureroasa de patru ani alaturi de Calin Popescu Tariceanu.
Pentru care motiv in lumea asta si-ar dori Traian Basescu sa riste sa ajunga din nou in aceeasi situatie, ba poate chiar mai rau? Mai ales acum cand controlul cvasi-total asupra celor mai importante institutii este asigurat tocmai prin exsitenta lui Emil Boc pe post de premier. Care ar fi ratiunea pentru care presedintele ar risca sa isi supuna, practic, propria majoritate unei motiuni de cenzura in Parlament?
Mai mult, de ce ar dori presedintele sa imparte "roadele" unei guvernari facute cu sacrificii de imagine uriase
