Ceea ce vreau să spun este că, pentru a rămâne un mare partid şi poate chiar pentru a câştiga alegerile din 2012, PDL nu are decât o singură soluţie – presărată cu dificultăţi fără îndoială, cerând sacrificii, dar raţională: să se refondeze, pentru a spune astfel, revenind la principiile Alianţei D.A. din 2004-2005, principii trădate de Tăriceanu şi PNL rapid şi brutal, dar cărora, în ultimul timp, PDL însuşi le-a devenit tot mai puţin fidel. Acest act de refondare ar trebui să presupună câteva decizii ferme, puse fără întârziere în practică: ele ar consta, cel puţin, în suspendarea din partid a tuturor membrilor aflaţi sub urmărire penală, urmând ca o decizie finală să fie luată în momentul condamnării definitive sau al achitării; votul deschis în parlament în favoarea ridicării imunităţii în cazurile Ridzi şi Păsat şi altele similare şi sancţionarea celor care votează contra, nu votează sau votează în secret; încetarea numirilor în administraţie pe criterii de partid şi organizarea unor concursuri oneste acolo unde este cazul. (În particular, reluarea examenului pentru ocuparea postului de director al Bibliotecii Centrale Universitare ar fi un gest util.) În fine, promovarea, la viitorul congres, într-o funcţie de conducere a partidului a Monicăi Macovei – singura figură din PDL care, în ochii opiniei publice, poate garanta revenirea la principii.

Cred că asemenea măsuri ar restaura mai întâi încrederea între PDL şi preşedinte, grav afectată în acest moment, aşa cum s-a putut vedea. Se va spune, poate, că această încălzire a relaţiilor nu are de ce să favorizeze partidul, într-un moment când popularitatea preşedintelui e redusă, deoarece acesta e ţinut drept principal responsabil al măsurilor de austeritate. Cred că acest raţionament e fals: chestiunea nu e de a obţine în imediat câteva procente în sondaje, pentru a le pierde mai târziu, ci aceea de a efi