Corupţia mare e ca Dumnezeu. Toţi spun că există, nimeni nu poate să o dovedească. Pistele către marea corupţie rămân misterioase şi încurcate. Până la Dumnezeu, însă, te mănâncă sfinţii. Adică doctorii, profesorii, poliţiştii sau funcţionarii cărora, când le dăm şpagă, realizăm corupţia mică.
Un sondaj efectuat printre elevii din 70 de şcoli a arătat că nici ei nu s-au lămurit încă ce înseamnă marea corupţie. Unii s-au gândit că marea corupţie este atunci când sumele date drept şpagă sunt considerabile. Alţii s-au mulţumit să personalizeze un termen abstract definind marea corupţie drept "parlamentari, guvernanţi".
Doar câţiva s-au apropiat şi de sensul convenit al termenului, adică acel gen de corupţie care are drept caracteristică principală efectul negativ asupra întregului stat şi a indivizilor care îl compun.
Nu este cazul să ne luăm cu mâinile de cap. Câţi dintre oamenii mari ştiu, până la urmă, ce este marea corupţie? Mai mult decât atât, câţi dintre angajaţii de la DNA, care sunt familiarizaţi cu termenul, dacă nu şi cu fenomenul, sunt în stare să ofere exemple de mare corupţie?
Încă o generaţie de români care nu ştie de unde i se trage nu va schimba cu nimic felul în care trăim.
Pe de altă parte, sondajul arată că, atunci când vine vorba de corupţia mică, elevii au cunoştinţe mult mai clare. Oficial, corupţia mică se referă la acele acte de şpăguire care nu afectează statul sau majoritatea cetăţenilor, ci doar favorizează un individ în detrimentul altui individ sau al niciunuia.
Aici nu numai că elevii au putut explica fenomenul, dar au fost capabili să ofere şi exemple concrete. 61% dintre ei au recunoscut că au oferit bani sau cadouri profesorilor pentru a-i face mai îngăduitori.
Oficial, corupţia mică nu afectează statul şi majoritatea cetăţenilor. Când este învăţată în şcoală, însă, se transformă în corupţie mo