O ştiţi, cu siguranţă, din „Titanic”. Amintiţi-vă de rolul în care apărea alături de Leonardo DiCaprio şi apoi vedeţi-o în „The Reader” („Cititorul”). Este vorba de Kate Winslet, desigur, în care veţi descoperi o actriţă extraordinară, proteică, capabilă de incredibile nuanţe şi profunzimi.

Căci despre nuanţe este vorba în filmul regizat de Stephen Daldry, „The Reader".Gândirea comună ne spune, de exemplu, că relaţia amoroasă dintre o femeie de 36 de ani cu un minor de 15 ani trebuie pusă la zid. Că un matur analfabet este bun de expus şi el ruşinii publice. Că un (fost) nazist este în mod automat un monstru uman. Ei bine, filmul lui Daldry se fereşte să coloreze lucrurile în alb-negru. Nici nu condamnă toate acestea, dar nici nu le absolvă. Le pune în context, dezvăluie resorturi nebănuite, umblă la acordul fin.

Aşa stând lucrurile, scenele de amor dintre femeie şi puşti nu mai sunt neapărat scandaloase, iar ele se combină cu extraordinare momente în care el îi citeşte ei din „Odiseea" sau din „Doamna cu căţelul". Analfabetismul ei nu este deloc echivalent cu prostia sau cu vreun stadiu subuman, lipsit de idei sau de trăiri estetice. În fine, crimele naziste la care a participat gardiana de lagăr Hanna Schmitz, personajul jucat de Kate Winslet, nu sunt mai puţin grave, dar pot fi înţelese. Hanna Schmitz fusese îndoctrinată (de către sistemul nazist, dar şi de către moştenirea culturală germană) cu un absurd simţ al datoriei, care-o face să acţioneze cu ochelari de cal. Astfel încât, în timpul unui bombardament, îşi lasă prizonierele să ardă de vii într-o biserică, considerând că singura datorie a ei este să nu le permită să evadeze. Chiar şi la proces, este convinsă că şi-a făcut datoria şi nu conştientizează că ar fi existat şi alternativa să le elibereze. În fine, filmul e destul de complicat, tocmai pentru că nu reduce lucrurile la reţetele pe care le