CFR Cluj a avut o problemă permanentă, în întreaga „eră Paszkany“ în ceea ce priveşte siguranţa pe care portarii ar trebui s-o ofere echipei.Niciunul dintre goal-keeperii pe care i-a avut gruparea din Gruia după promovare nu s-a remarcat prin evoluţii constante
Deşi în ultimii ani CFR Cluj s-a transformat într-un brand care mereu îşi propune câştigarea tuturor trofeelor interne, unul dintre regretele fanilor rămâne faptul că niciodată echipa nu a avut un portar care să le inspire încredere coechipierilor, de la meci la meci. Din 2004, de când „feroviarii“ au revenit în prima ligă, s-au perindat mai mulţi portari pe la echipa din Gruia, dar niciunul nu a reuşit să iasă în evidenţă prin evoluţii constante. În anul promovării, Emil Ştef, Pâglişan şi Ţurcaş făceau rocadă între buturi, dar niciunul nu avea calităţile care să-l recomande pentru un loc de titular cert.
Deşi primul a bifat 17 meciuri, inconstanţa a fost inconvenientul pentru care nu s-a impus în capul listei de fiecare dată când antrenorul citea echipa de start. În anul următor, cu numirea lui Dorinel Munteanu ca antrenor-jucător, CFR a făcut un transfer considerat excelent la vremea respectivă, prin aducerea lui Martin Tudor, proaspăt campion al Stelei în sezonul 2004-2005.
Tudor s-a impus rapid ca titular în Gruia, jucând toate meciurile din tur, dar apoi o accidentare l-a readus pe Ţurcaş în prim plan. Acesta a apărat până la finalul sezonului, dar era deja clar că zilele sale la CFR sunt numărate, şefii căutând de zori un portar de valoare, în condiţiile în care echipa îşi stabilea obiective tot mai înalte.
Nici „era“ modernă nu a satisfăcut aşteptările
La începutul sezonului 2006-2007, CFR l-a transferat pe Eduard Stăncioiu, portar care a impresionat în tricoul Sportului Studenţesc, în cele opt sezoane petrecute la gruparea din Regie. Experienţa şi valoarea sa şi-a