Filmul iranianului Ashgar Farhadi a fost aplaudat indelung de jurnalisti imediat dupa proiectie si la fel de calduros a fost intampinata echipa lui la conferinta de presa. Si filmul lui Bela Tarr, „A Torinoi Lo”/The Turin Horse, a avut o primire buna. Amandoua se vor regasi, probabil, in fruntea palmaresului.
Dupa Ursul de Argint obtinut in 2009 cu „Darbareye Elly”/"About Elly", Ashgar Farhadi revine cu un film in care observa societatea iraniana contemporana prin intermediul unui conflict dintre doua familii de clase sociale diferite.
Filmul se numeste „Jodaeiye Nader as Simin”/ "Nader and Simin, a Separation" si in spiritul cinemaului promovat de Jafar Panahi surprinde cu mijloace moderne ciocnirea dintre clasele sociale si conflictul dintre generatii, dar infatiseaza intai de toate necazul unor oameni care gresesc fara intentie si care isi fac rau fara sa fie rai.
Desi prima intrebare de la conferinta de presa s-a referit la Jafar Panahi, Ashgar Farhadi s-a abtinut de la a critica regimul de la Teheran care l-a condamnat pe colegul sau la sase ani inchisoare, interzicandu-i si sa mai faca film timp de 20 de ani.
El s-a multumit sa spuna ca a vorbit la telefon cu Panahi chiar inainte de a veni la Berlin si ca e foarte trist din cauza ca acesta nu poate la randul sau veni. "Orice cineast din lume cred ca e intristat de ce i se intampla", a spus diplomat Ashgar Farhadi.
Cu o zi inainte, Farhadi declarase pentru „Screen International” ca pentru un cineast libera exprimare e „asemeni apei pentru un peste”.
Pe aceeasi linie cu „About Elly”, care uimea prin jocul naturalist al actorilor si prin regia relaxata pana la a da impresia ca personajele sunt in miscare coloidala, ultimul film al lui Asghar Farhadi e mai ordonat si mai suplu.
Are si mai putine personaje, dar si o poveste mult mai stransa s
