….atunci nu stiu care ar mai putea fi. Vad cu surprindere cum toata lumea fierbe de nerabdare sa afle numele noului premier. Se intreaba unii, pe ici, pe colo, daca e constitutional sau nu ca presedintele unei tari sa conduca un partid, orica ar fi el, oricum ar face-o, dar nimeni inca nu se intreaba cum poate un presedinte sa schimbe premierul. In care articol din Constitutie este prevazut acest drept?
Ori exact asta se intampla in aceste momente. Traian Basescu spune ca are numele noului premier, dar inca NU ni-l spune. Pai cum, chiar asa, are numele VIITORULUI premier INAINTE ca Emil Boc, oricum ar fi el, sa isi anunte demisia? Inainte ca presedintele sa se fi consultat, fie si doar de dragul formei si respectarii cutumelor cu partidele politice? Macar cu cele care formeaza acum majoritatea in Parlament?
Bineinteles ca in tara unde nimeni nu mai este atent la detalii, la respectarea formalitatilor si a legilor, atat in spiritul lor dar mai ales in litera lor, totul devine o caterinca, o barfa uriasa. Ne intereseaza doar senzatia, dar uitam de adevaratul fond al problemei. Care va fi numele, surse peste surse, abia asteptam sa il pronunte presedintelui – astea sunt prioritatile tuturor.
Nu ma intereseaza niciun nume. Nici nu vreau sa aud vreo varianta luata cel putin in calcul, atat timp cat inca nu am auzit din gura lui Emil Boc – “imi dau demisia”. Altfel, suntem martori, in direct, la desfasurarea unui presedinte care nici macar nu mai incearca sa isi mascheze amestecul in treburile interne ale unui partid, exhibandu-si totala dorinta de a schimba premierul cand considera ca e “potrivit”.
Altfel, asistam la manifestarea vointei si dorintei unui singur om, care decide doar in functie de calculele sale premierul, impotriva tuturor prerogativelor constitutionale.
Prefer sa cred si sa fiu convins, in continuare, ca totul e doar un bluf,
