Cutremurele din Tunisia şi Egipt încep să aibă replică şi prin estul Europei. Oamenii cu funcţii încep să transpire că le-ar putea veni şi lor rândul. Contribuţia mişcărilor din nordul Africii are cel puţin un efect psihologic.

Avem de-a face cu două ipoteze.

Prima: Traian Băsescu se preface. Spune poporului că este îngrijorat de situaţia din ţară. Avem premise pentru prosperitate, dar nu ne mai ajunge încrederea în guvern. În plus, preocuparea sa bine jucată acoperă scandalul cu vămile. Nu mai ajunge şi la Vama Port Constanţa şi Mircea Băsescu rămâne cu mustaţa şi netuns la zero.

A doua ipoteză: Se teme cu adevărat. L-a apucat transpiraţia. Îi curge pe chelie şi pe rama ochelarilor de lux. Cum să rămână la putere şi să scape de suspendare? Dacă îl arestează pe neaşteptate? Şi Mubarak, şi Ceauşescu îşi făceau planuri de viitor. Şi peste două săptămâni erau cu fundul pe nisip. Unul la Târgovişte, celălalt la Marea Roşie, aşteptând un avion spre Mohamed ştie unde.

Problemă majoră:

- Unde să găsim încredere şi cum s-o cumpărăm? La Metro şi la Billa s-a terminat de mult.

Cine să fie premierul-bomboană bun de oferit poporului român spre îndulcirea sufletului?

- Mugur Isărescu? Pardon! Preşedintele s-a dus la Banca Naţională a României să-l întrebe pe Marele Frate al Înfrăţirii cu FMI pe cine să pună. Mugur Isărescu ar fi pus o condiţie. Să-şi vândă şi producţia de legume şi fructe de la Drăgăşani. I-ar fi spus preşedintelui că nu mai are subalterni de compromis şi de sacrificat şi că ar putea să pună o femeie.

- Luat la mişto de cel mai fără umor cetăţean al României, Traian Băsescu s-a gândit la Mihai Tănăsescu. Dar şi-a adus aminte că l-a întrebat acelaşi lucru săptămâna trecută şi acesta i-a spus, la revedere, plec la Washington!

- Ultima încercare a fost cu PDL. Pentru el este totuşi partidul cel mai uşor de convins. @