Inspirat de îndemnul unui mai tînăr colaborator al ziarului, m-am hotărît să las şi eu "problemele mari ale naţiei şi ale omenirii" deoparte, măcar din cînd în cînd, şi să mă ocup de cele mărunte. La urma urmei, viaţa pare să fie alcătuită şi din ele, ba, după cum cred unii, mai ales din ele! Merg pe stradă aşadar, zilele trecute şi, în dreptul unui bucăţi de cîţiva metri pătraţi de spaţiu public, cîndva amenajat, acum aproape în paragină, plind de praf şi de mizerie, pierdut între asfaltul ciuruit al şoselelor care se întretaie undeva pe lîngă Obor, mă izbeşte în ochi o inscripţie pusă în vîrful unui par de fier: "Zonă amenajată prin grija primăriei sectorului X. Primar Y" şi urmează scris cu litere mari, vădit exagerat de mari, numele titularului funcţiei publice respective. Moda aceas-ta, mie cel puţin, îmi trezeşte amintiri din copilărie, cînd ceata noastră sanc-ţiona aspru activitatea de "auto-promovare" a vreunuia ce-şi scria cu cretă numele pe ziduri: "Numele proştilor pe toate gardurile", venea replica usturătoare din partea celorlalţi. A doua reacţie nu mai este, însă, deloc îngăduitoare. Moda aceasta a prins la primarii Bucureştiului, mai ceva ca rîia la cîini. Dintr-un episod local şi am sperat, temporar, moda a devenit astăzi, se pare, regulă obligatorie pentru toţi deţinătorii funcţiilor respective. Fără pretenţia de a califica strict juridic fapta, mi se pare evident că suntem în faţa unui abuz de autoritate care n-ar trebui să rămînă nesanc-ţionat. În definitiv, cîte amenajări au făcut, domnii primari, prin sectoarele unde-şi exercită mandatul, le-au făcut nu din banii personali, ci din ai noştri, ai contribuabililor. Ba, mie mi se pare evident că o parte inacceptabil de mică, din aceşti bani, se regăseşte în amenajările publice. Cu ce drept îşi pune "primarele" numele pe ceea ce a fost realizat cu banii dumneavoastră şi ai mei? De ce nu este numele no