Spune că meseria de dascăl i se potriveşte ca o mănuşă, iar informatica este pentru el un domeniu care, o dată descoperit, aduce satisfacţii imense.

NĂSCUT. 15 noiembrie 1969, Râmnicu Vâlcea.

STUDII. Facultatea de matematică - informatică din cadrul Universităţii Craiova.

FAMILIE. Căsătorit, are un copil.

Este profesor în cadrul Colegiului Naţional Mircea cel Bătrân din Râmnic şi povesteşte că pasiunea sa pentru matematică şi implicit pentru informatică, a luat naştere pe când era elev la liceu. „Eu am terminat clasa a XII-a la Colegiul Lahovari şi acolo am avut şansa să îl am ca profesor de matematică pe Gheorghe Voinea care s-a transformat în modelul meu. Era un om deosebit, mereu pus pe glume şi a reuşit să mă facă să îndrăgesc această materie", îşi aminteşte Ovidiu Dumitrescu. În anul 1989 a intrat la facultate şi a prins Revoluţia ca student. „A fost o perioadă de cotitură şi am avut din nou şansa să am un profesor la facultate care şi-a pus amprenta asupra mea şi a viitorului meu. Este vorba despre Nicolae Ţăndăreanu care fusese şi asistentul renumitului Grigore Moisil, părintele informaticii şi care m-a îndrumat să mă orientez şi eu, tot spre informatică", povesteşte profesorul. Sfătuit astfel, Ovidiu a făcut pasul cel mare şi s-a transferat la secţia de informatică, mergând ulterior şi la diferite concursuri studenţeşti, unde a obţinut numeroase premii. „Premiul meu de suflet rămâne locul II obţinut la un concurs de teorie a informaticii desfăşurat la Iaşi în anul 1990", povesteşte profesorul.

Competiţia, o formă de progres

Aşa a descoperit competiţia şi, ulterior, şi-a îndrumat şi elevii să meargă în concursuri pentru a învăţa să fie din ce în ce mai buni. „După terminarea facultăţii am venit profesor la Râmnicu Vâlcea, iniţial am predat la liceul Troianu, iar din anul 1998 sunt profesor titular la Colegiul