Greu de inteles care sa fie ratiunea inlocuirii lui Emil Boc din fruntea Guvernului, dar nu are nimeni pretentia sa cugete ca un politician intr-o perioada in care ratiunea populara si ratiunea de partid se afla in opozitie ireductibila.
Salvarea partidului? Ea vine odata cu scoaterea Romaniei din coma. Din clipa in care cetatenii vor simti ca realitati precum cresterea exporturilor, a productiei industriale, au un impact pozitiv asupra nivelului lor de trai, Traian Basescu si PD-L nu vor mai trebui sa faca nopti albe pentru a gasi solutia la aceasta ecuatie sociala.
Dar poate ca intalnirile-maraton au o alta explicatie. Poate ca liderii partidului vor sa faca cosul zilnic al unei familii cu doi copii si un venit de 2000 de lei, sau sa afle formula dupa care un scolar care mananca parizer prajit, din acela la promotie, "cinci la pret de doua", si bea suc acidulat la felul doi, se dezvolta armonios si nu este expus riscului de a face o boala cardiovasculara in adolescenta.
Sau poate ca se vrea o primenire a zonei de comunicare. Cu scopul ca la televizor sa nu mai apara imbecili care, invitati sa comenteze faptul ca majorarea de 15 procente pusa in opera din ianuarie este o teapa mediatica, raspund ca lasa, oricum dascalii dau meditatii. Deci n-ar avea motiv sa caraie ca au ajuns pe ultima treapta a subzistentei, dar li se cere sa aduca invatamantul romanesc macar pe penultima pozitie a clasamentului european, daca nu cumva imediat dupa nordici.
Cum sa iasa PD-L la liman? Fara Emil Boc, care si-a asumat guvernarea in cea mai dificila conjunctura economica de dupa revolutie, mai cumplita decat situatia din 1999, cand Romania s-a aflat pe punctul de a intra in incetare de plati, si nu oricum, ci incercand sa reformeze din temelii institutiile?
Exclus. Cel mai eficient ar fi fara pedelisti. Cu o demisie a intregu
