Fizicianul băcăuan Ioan Leancă i-a procurat filosofului 150 de kilograme de hârtie pentru imprimarea manuscriselor lui Eminescu. Leancă şi Noica au corespondat trei ani. Căutau variante ca opera integrală a marelui poet naţional să fie tipărită în volume de colecţie.
Ioan Leancă (63 de ani), fizician la Direcţia Regională de Metrologie Legală din Bacău, a fost unul dintre cei care au întreţinut o corespondenţă cu filosoful şi scriitorul Constantin Noica pe vremea când acesta locuia la Păltiniş, judeţul Sibiu. Băcăuanul l-a cunoscut pe Noica în 1984. A vrut cu tot dinadinsul să-l cunoască personal după ce i-a citit integral opera. „Voiam să văd cum este să stai de vorbă cu un om care în cărţi mici scrie idei mari", a povestit Leancă. Băcăuanul a început să corespondeze cu scriitorul şi a participat la discuţiile filosofice de la Păltiniş unde i-a văzut şi pe Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu.
Avea nevoie de calitate
Nouă scrisori şi cărţi poştale sunt păstrate şi acum de băcăuan, care le reciteşte ori de câte ori are ocazia. „De multe ori, Noica îmi scria pe cărţi poştale deschise. Aşa cum era el învăţat din perioada de detenţie, când putea lua legătura cu familia şi cu prietenii doar prin corespondenţă deschisă, ca să le poată citi oricine", a mărturisit fizicianul.
Subiectul principal al corespondenţei era modalitatea în care opera integrală a lui Mihai Eminescu, aşa cum era ea scrisă de mâna poetului, cu adăugiri, ştersături şi corecturi, să fie reprodusă pe coli de hârtie şi apoi publicată în volume de colecţie. Pentru realizarea acestui proiect, Noica avea nevoie de coli de hârtie de calitate. „Problema era că majoritatea manuscriselor lui Eminescu erau scrise cu creionul. Ba mai mult, în timp, colile de hârtie s-au îngălbenit şi nu se mai vedea scrisul. Fotografierea lor nu se putea realiza deoarece fabricile de hârtie din ţară nu aveau co