Cum a reuşit Marian Iancu să intre în posesia istoriei Timişoarei. "Gazeta" a descoperit o serie de episoade din spatele procesului pentru recîştigarea culorilor şi a emblemei simbolului viola

Cinci ani şi jumătate a durat lupta lui Marian Iancu pentru recîştigarea palmaresului lui Poli Timişoara de la italianul Claudiu Zambon. O poveste încîlcită, cu zeci de termene în instanţa de judecată, nenumărate procese şi în final un happy-end, concretizat printr-o hotărîre judecătorească definitivă la mijlocul lunii noiembrie 2010. Deşi verdictul final s-a dat în instanţă, palmaresul a fost obţinut în culise de Iancu, ultima rundă din sala de judecată fiind o simplă formalitate. Gazeta vă prezintă şirul evenimentelor din spatele cortinei.

1. Bătălia pe actul constitutiv

Marian Iancu şi avocaţii săi au declanşat lupta pe 10 februarie 2009, cînd VGB Invest SA a depus o plîngere la Tribunalul Comercial, reclamînd nulitatea actului constitutiv al Politehnicii Timişoara SA, societatea lui Claudiu Zambon, pe motiv că articolul 5 încalcă legea societăţilor comerciale. La primul termen, pe 24 iunie 2009, avînd deja acceptul membrilor fondatori, Iancu a introdus-o în proces şi pe ASFC Politehnica Timişoara, societatea non-profit care a intrat în participaţiune cu Zambon în 2001. Asaltat de o plîngere penală şi de o altă acţiune civilă a lui Iancu, apărătorul lui Zambon nu s-a prezentat la primele două termene, crezînd că e vorba despre un proces identic, deschis în comercial, o confuzie care l-a costat, în final, pierderea procesului. Zambon s-a repliat rapid şi a depus apel împotriva deciziei Tribunalului Comercial din 24 februarie 2010.

2. Roşianu intră în scenă

Sigur pe reuşita sa, italianul a replicat cu un dosar complet, cu actul constitutiv în original şi decizii ale FRF, inclusiv hotărîrea TAS care consfinţea că palmaresul