Denumirea rozmarinului vine de la latinescul "rosmarinus" care tradus ar fi "roua marii", numit asa deoarece creste pe cea mai mare parte a litoralului mediteranean din Franta, Spania, Portugalia si pana in Tunisia.
Rozmarinul este o planta aromatica perena, cu frunze verzi-argintii, asemanatoare cu ale bradului, si face flori de un albastru pal, mov sau roz. Poate fi cultivat atat in aer liber cat si in interior, ca planta decorativa, mai ales ca infloreste de dpua ori pe an, primavara si toamna.
Rozmarinul era folosit inca din antichitate ca planta medicinala, aromata si condiment. In Grecia antica, oamenii din popor ardeau crengute de rozmarin pe altarele zeilor.
Romanii il considerau planta sacra si egiptenii il foloseau la imbalsamarea faraonilor. In Franta s-au ars crengute de rozmarin pentru purificarea aerului din spitale pana in secolul al XX-lea.
Si astazi, rozmarinul este foarte apreciat de bucatari datorita aromei deosebite pe care o da preparatelor culinare. Frunzele de rozmarin pot fi folosite atat proaspete cat si uscate si, la fiert, nu-si pierd aroma specifica. Rozmarinul, ca planta aromata, se gaseste de cumparat in orice supermarket, uscat si sfaramat, de obicei, la pliculete.
Ca planta de leac, de la rozmarin se folosesc frunzele, tulpinile si varfurile florale care trebuie adunate in timpul infloririi. Principalele calitati terapeutice ale rozmarinului sunt analgezice, antiseptice, astringente, digestive, diuretice, stimulante si tonice generale.
Pentru a combate insomnia si a avea un somn odihnitor, se recomanda seara, la culcare, un ceai de rosmarin, indulcit cu miere de albine. Pentru tratarea nervozitatii se recomanda cate doua cesti de ceai pe zi, in cure de cate zece zile.
Rozmarinul este un bun stimulant pentru memorie. Se recomanda infuzie de rozmarin elev
