Traian Băsescu a pus în cui încleştarea titanică cu criza economică şi a inventat, din senin, o criză politică.

Deşi scopurile declarate sunt nobile, un alt stil de guvernare pentru o nouă etapă, relansarea încrederii populaţiei în executiv, motivul real al intervenţiei intempestive a preşedintelui pare a fi de altă natură, mai practic: oprirea ascensiunii lui Vasile Blaga spre preşedinţia PDL şi mai ales spre şefia guvernului. Nu ştim dacă are ceva personal cu Vasile Blaga, am face doar speculaţii în jurul unor cuvinte care încep cu litera "V", precum vămi, Vîntu, Voiculescu etc. Sigur e că Vasile Blaga nu e precum bunul şi smeritul Emil Boc. Cu Blaga preşedinte de partid şi premier, Băsescu ar fi obligat să împartă puterea.

Partenerii de guvernare ai PDL privesc ca la teatru, executivul şi-a oprit motoarele, funcţionarii îşi strâng fotografiile de familie de pe birouri, toată lumea brodează scenarii pe marginea întrebării "care sunt intenţiile lui Băsescu". România administrativă s-a oprit. Ce s-a schimbat atât de dramatic încât Traian Băsescu, care-i prorocea zilele trecute lui Emil Boc viaţă politică lungă şi recunoştinţă în veac, care lăuda partidul că şi-a sacrificat popularitatea pentru interesul naţional, să pună PDL în faţa unor alegeri în care miza e chiar viitorul lui, înaintea congresului? Care este urgenţa ce-l împinge pe Traian Băsescu să tranşeze chestiunea guvernării acum şi nu peste câteva luni?

Amănuntul că nu mai are răbdare să aştepte clarificările interne din PDL, ce ar urma să se producă la congresul din primăvară, poate fi indiciul că "relansarea încrederii în guvernare" are mai degrabă legătură cu partidul. Acolo unde oamenii preşedintelui nu au fost în stare să se unească într-un grup şi să propună o alternativă la Vasile Blaga, care şi-a început campania electorală internă. Să vină cu acel nume care să îndep