Posesor de centură neagră, judocanul a câştigat în 10 ani peste 50 de medalii şi a participat la numeroase concursuri internaţionale
Fan al filmelor de acţiune încă din copilărie, Florin şi-a dorit să practice un sport. Şi cum era bătăuş de fel, fiind cel mai năstruşnic copil din curtea şcolii, ce sport ar fi putut alege decât unul de contact? Iniţial, tânărul a vrut să urmeze karate, însă antrenorul său l-a îndrumat către judo. După ce a asistat la câteva antrenamente, lui Florin a început să-i placă sportul şi încet-încet a început să obţină rezultate bune.
La doar 10 ani, atât avea când s-a apucat de judo, tânărului i se păreau destul de grele antrenamentele, dar şi frumoase în acelaşi timp.
“La început antrenamentele mi s-au părut grele, dar şi frumoase, în acelaşi timp. Orice e greu îmi place. E şi mai frumos, cu cât lupţi mai mult pentru ceva, cu atât e mai atrăgător. Erau epuizante antrenamentele, mai ales când am fost la lotul de judo şi am stat un an în Arad şi un an în Oradea. Făceam câte două antrenamente pe zi.10 minute dacă le aveai libere, îţi doreai să dormi. Oricâtă rezistenţă aveai, te oboseau antrenamentele.”, îşi aminteşte judocanul.
De la amator la judo de performanţă
Rezultatele bune l-au recomandat de la judo amator la cel de performanţă, iar după ce a obţinut prima medalie la campionatele naţionale, a fost selectat în lotul naţional de judo. Atunci a început adevărata muncă, mai multe antrenamente, mai puţin timp liber, dar şi premiile şi medaliile au început să curgă.
“Rezultatele în afară te fac să treci la performanţă, dar şi orgoliul. Dacă azi te bate unu, trebuie să te antrenezi să-l baţi mâine. Nu trebuie să laşi aşa!”, spune Florin.
Emoţii când a devenit campion naţional
Cel mai important premiu pentru Florin a fost cel de campion naţional la juniori, obţinut în 2
