Nu există creaţie adevărată fără jertfă. Nu există operă mare fără o poveste sfâşietoare în spate.
“Shine On You Crazy Diamond” al Pink Floyd este o mare creaţie. Povestea acestui cântec, rupt în două, pentru a înveli ca o copertă albumul “Wish You Here” este cutremurătoare.
A fost gândit şi compus ca un omagiu, ca o declaraţie de dragoste pentru Syd Barrett, membru fondator al trupei. După două albume înregistrate cu Pink Floyd, Syd a trebuit să părăsească formaţia, din cauza bolii sale mentale care se agrava. Amprenta sa însă a rămas până astăzi, iar Pink Floyd cântă şi acum, când supravieţuitorii se reunesc, şi pentru că printre ei a fost, la un moment dat, Syd Barrett.
Când trupa înregistra “Shine On You Crazy Diamond”, cântecul dedicat lui Syd Barrett, un individ ras în cap, greoi şi cu un aer preocupat, a dat buzna în studio, în ciuda tuturor interdicţiilor. Era chiar Syd, cu o înfăţişare de nerecunoscut, care a întrebat: “Salut, unde îmi bag chitara?” În ce staţie, adică. Bineînţeles că nu avea la el nici o chitară. Băieţii, cu lacrimi în ochi, i-au răspuns după un moment de uluială: “Ne pare rău, Syd, dar chitara este terminată!”
Ironia sorţii face ca, pe “Shine On You Crazy Diamond” partitura cea mai dramatică să fie cea a chitarei. Iar minunatul David Gilmour să-şi stoarcă de lacrimi Stratocasterul, într-un bocet sfâşietor, pentru cel căruia i-a luat locul, dar pe care l-a iubit enorm. Este primul bocet psihedelic din istoria muzicii.
Nu există creaţie adevărată fără jertfă. Nu există operă mare fără o poveste sfâşietoare în spate.
“Shine On You Crazy Diamond” al Pink Floyd este o mare creaţie. Povestea acestui cântec, rupt în două, pentru a înveli ca o copertă albumul “Wish You Here” este cutremurătoare.
A fost gândit şi compus ca un omagiu, ca o declaraţie de dragoste pentru Syd Barrett, membru fondator al tru
