Sorin Ovidiu Vîntu ne spune ceea ce spunea şi în stenograme: că va folosi Realitatea TV pe post de mitralieră.
„Vreau să vă anunţ încă o dată că acest proces nu are legătură cu justiţia. Este doar consecinţa luptei mele directe cu regimul lui Traian Băsescu. Domnia sa a pornit o vânătoare împotriva mea folosind toate instituţiile coercitive ale statului. Vreau să vă comunic că începând de azi şi eu am decis să deschid o vânătoare cruntă împotriva domniei sale şi a tuturor celor care îl sprijină."
Aşa grăit-a... nu, nu Zarathustra, ci Sorin Ovidiu Vîntu. Noi suntem o ţară pragmatică, nu ne împiedicăm în d'alde Friedrich Nietzsche, la naiba, noi avem de dat bătălii politice, trebuie să ne înfigem ghearele, cârjele şi chiar rotula în beregata adversarului. Noi suntem vânători, nu ne pierdem vremea cu prostioare!
Vorbele misterios-ameninţătoare au fost spuse de dl. Vîntu de la înălţimea unui scaun cu rotile, în care s-a prezentat marţi la Tribunalul Bucureşti. Văzându-l în acea ipostază nefericită, de piatră să fii, şi tot aveai o strângere de inimă. Un om suferind, la urma urmei. Dar aparenţele sunt uneori înşelătoare. La ieşirea din tribunal, Vîntu a devenit brusc războinic.
De ce a făcut-o? Zice că se simte vânat. Asta înseamnă că „domnul FNI" nu are încredere în Justiţie. Ciudat... Ani de zile, când niciun procuror sau judecător nu se apropia de el nici când din stradă îşi strigau disperarea 300.000 de păgubiţi la FNI, dl. Vîntu avea încredere în Justiţie. Bine, pe vremea aceea avea încredere şi în Traian Băsescu, dovadă că nu-şi propunea să-l vâneze...
Apropo de Justiţie: dl. Vîntu a recuzat-o pe judecătoarea Camelia Bogdan pentru că tatăl acesteia este unul dintre păgubiţii FNI. E şi greu să te mişti în ţara asta fără să dai peste un păgubit FNI sau peste cineva din familia lui...
Ce-o însemna, oare, „o vânătoare cruntă" deschisă
