S-au împrietenit cu puricii, ştiu mai bine decât ar vrea ce este râia şi îşi petrec timpul prin cătune uitate de lume scormonind în lăzi vechi de zestre. Sunt vânătorii de haine vintage, modă care începe să câştige teren şi la noi

E ca şi cum acea fotografie veche - în care domnul serios în frac, cu joben şi ceas de buzunar pozează protector lângă ea, o doamnă în rochie înfoiată de mătase cu dantelă şi umbreluţă - şi-ar schimba culoarea şi timpul. Alb-negrul ar deveni colorat, iar cei doi ar trăi acum. Cam asta este imaginea curentului vintage.

Vintage-ul este o modă la modă în România. Înseamnă haine cât mai vechi, cu istorie. Un "1920" este o comoară, un "1950" este simbol de eleganţă, iar un "1970" chiar prinde. Hainele vechi sunt, însă greu de găsit - aşa a apărut o nouă meserie, neinclusă în nomenclator: vânătorul de vintage. Sunt doar câţiva şi fac asta mai mult din pasiune. S-au lăsat de meseriile lor şi scotocesc după "hainele cu istorie" în cătunele uitate de lume.

Oana Stănciulescu este un veteran în categoria vânătorilor de vintage. Acum cinci ani, o rochie de prin anii '30, găsită într-o debara, boţită şi murdară, a convins-o să renunţe cam la tot. A dat Facultatea de Litere pe atelierul de croitorie, a renunţat la Facultatea de Limbi Străine pentru cursul de design. Aşa a ajuns unul din "bătrânii" din domeniu. Intrarea oficială în branşă a fost virtuală: şi-a înfiinţat haine-vintage.ro. Un domeniu care a acaparat mai tot ce-i vintage în România. "Ca să ajung aici, în acest punct, numai eu ştiu pe unde am scotocit şi ce mi-a trecut prin mâini", povesteşte Oana.

Diamantele din cufăr

Oana Stănciulescu ştie că pentru a da de vintage trebuie să sape, ca şi după diamante: "Nu dai cu lopata, nu intri la doi stânjeni sub pământ; te bagi doar prin cufere vechi sau dezveleşti mormane de stofe şi brocarturi de care alţii