Seria Neagră devine Extrem de Neagră într-un roman despre teste genetice
Într-un clasament al ţărilor după numărul de crime, Islanda se află pe un meritat loc 79 din 83. Pare o misiune aproape imposibilă să scrii romane poliţiste într-o ţară unde se petrec 4 crime pe an, nu 37.000 ca în India, nu 13.000 ca în Mexic sau 563 ca în Romania. Şi să nu uităm de bariera lingvistică.
Erupţie de talent
"Succesul în străinătate m-a surprins, ca scriitor de limbă islandeză, o limbă cu atît de puţin vorbitori". Cu aproximativ 300.000 de vorbitori. Dar asta n-a împiedicat cărţile lui Arnaldur Indridason să fie citite în peste 30 de ţări. Dacă n-ar fi fost vulcanul cu nume de nepronunţat, Islanda ar fi rămas o insulă la fel de discretă pe harta lumii. Dacă n-ar fi fost tonele de filme proaste, pe care le-a văzut din obligaţie profesională, Indridason nu s-ar fi apucat de scris. "Am fost cronicar de film aproape 20 de ani, am învăţat şi cum să spun o poveste, şi cum să n-o spun. Hitchcock era favoritul meu", spunea islandezul într-un interviu din "The Guardian".
ADN-ul asasin
"Oraşul Borcanelor" a cîştigat Nordic Crime Novel Award şi a consacrat seria cu detectivul Erlendur. Iniţial, autorul nu intenţionase să scrie un roman poliţist, ci povestea vieţii tatălui său, scriitor şi editor islandez. "Poveştile cu crime nu sînt doar despre crime!", crede Indridason. Subiectul din "Oraşul Borcanelor" a stîrnit o dezbatere în Islanda, pe marginea bazelor de date genetice. Anchetarea morţii unui bătrîn îl conduce pe detectitvul Erlendur într-un laborator secret, unde se ţin organe prelevate pentru cercetări genetice. Fiecare borcan conţine "cheia" unor întîmplări macabre, pe care Erlendur încearcă să le scoată la lumină.
Numele tatălui, cartea fiului
Punctul forte al romanului este figura poliţistului
