Retragerea unuia dintre cei mai prolifici, iubiţi dar şi contestaţi fotbalişti ai tuturor timpurilor a fost descrisă de el însuşi "ca o primă moarte a mea".
Deşi plănuise să agaţe ghetele în cui la finalul sezonului din Brazilia, accidentările şi eliminarea echipei sale, Corinthians, din Copa Libertadores, l-au constrâns să renunţe definitiv la sportul rege
Ronaldo Luis Nazario de Lima, poreclit "Il Fenomeno", în vârstă de 34 de ani, a fost idolul mai multor generaţii de microbişti. Tricourile galbene cu numărul 9 erau nelipsite de pe tarabele oricărei pieţe de cartier care se respecta. Chelia nu mai era o ruşine pentru acel copil care-şi motiva frizura prin afinitatea faţă de „biciclistul nebun".
De altfel, maidanul era plin de „ronalzi", nu mică fiind nemulţumirea celor care, după discuţii aprinse, trebuiau să se mulţumească cu mai puţin strălucitoarele produse de publicitate ( însă comparabile prin valoare) Bergkamp, sau Del Piero.
Cariera unui mare atacant
Cruzeiro a fost rampa de lansare a lui Ronaldo în fotbalul mare. După doar 14 meciuri în care a marcat de 12 ori în porţile adversarilor (1993), atacantul minune a fost observat de olandezii de la PSV Eindoven. În vara anului 1994 a participat la turneul final al Cupei Mondiale din SUA, câştigând, este drept, din postura de rezervă a mult mai celebrilor Romario şi Bebeto, prima sa medalie de campion mondial.
A urmat o aventură de doi ani în ţara lalelelor, în care statisticile din dreptul atacantului nu lasă loc de comentarii: 46 de partide, 42 de goluri (între 1994-1996). A schimbat dungile tricoului de la Eindhoven cu unele mult mai celebre, blau-grana. Ca vârf de lance al Barcelonei (1996-1997), brazilianul nu a arătat milă faţă de niciun adversar. I-a înnebunit cu exploziile sale ce aminteau de Pele, i-a ameţit cu „bicicletele" lui de cursă lungă, şi a îngenuncheat
