În mai puţin de trei zile s-a declanşat o fierbere pe care nu ne-o puteam imagina. Preocupată de ţigări şi încă nu de produse petroliere, alcool, legume, fructe şi cafea, gruparea Băsescu dădea semne de linişte şi bine. Ne-au arătat câţiva vameşi cu reflexul ciugulitului şi au zis că ne arată marea corupţie. Încet, încet ne-au împins spre opoziţie şi sindicate. Aceleaşi tehnici de a bascula toate responsabilităţile pe adversari. Înainte erau de vină ruşii, acum opozanţii, presa şi cei care organizează demonstraţiile împotrivă.

De ce nu or fi rămas la vamă şi la corupţia duşmanilor? Acesta pare a fi cel mai adânc mister. Chiar îl preocupă pe Traian Băsescu relansarea încrederii în guvernare? După cum s-a purtat până acum s-a văzut că-şi poate face mendrele indiferent ce spun oamenii. O fi preocupat de menţinerea controlului asupra PDL? Îl avea oricum, fără să mai lanseze şi ideea cu premierul independent. O ducea bine mersi şi cu Emil Boc până la anul şi la mulţi ani. S-o fi îngrijind de soarta micuţului său prieten din Răchiţele şi vrea să-l pună la adăpost pe undeva? Chiar e greu de înţeles de unde vine această schimbare spectaculoasă a preşedintelui. Unii au ajuns să creadă că este vorba de o mare manipulare menită a reface încrederea în PDL. Personal mă îndoiesc că un asemenea lucru este posibil fără un Purgatoriu în opoziţie.

Şi atunci de unde să vină toată această vânzoleală? Din dorinţa de a fi în centrul atenţiei şi pentru a îngropa alte subiecte din agenda publică?

Ceva mă face să cred că nici una din toate acestea nu-i adevărată. Nici măcar subconştientul atât de imprevizibil şi de fecund al preşedintelui nu poate fi bănuit de o asemenea izbucnire.

Nu-mi rămâne decât bănuiala fără temei că unul dintre sprijinitorii săi de bază din străinătate i-a transmis că a venit vremea să schimbe ceva în guvernarea asta rapace şi neputincioasă. Ş