"Subsemnatul (...), profesor de romana in localitatea (...), refuz sa dau informatii organelor de securitate intrucat nu imi sta in caracter". O fraza simpla, care iti taie respiratia cand o citesti de pe fila ingalbenita aflata in dosar. Si un subiect pe care avem datoria sa il reluam ori de cate ori avem prilejul, iar si iar, pana cand, in sfarsit, lucrurile se vor limpezi si se va face dreptate.
Unora li se va parea poate ciudata aparitia unui articol pe tema colaborarii cu Securitatea in februarie 2011, cand nicio dezvaluire scandaloasa nu a mai iesit la iveala si cand agentiile de stiri lanseaza la foc continuu noutati spectaculoase din zona politicului sau justitiei. Cred ca se insala. Fara sa ne dam seama, viata noastra curge printre jaloane bine infipte in pamant de fostul serviciu secret, care influenteaza, poate, chiar si ceea ce se intampla in aceste zile in zona politicului si a justitiei.
In urma cu aproape doua saptamani a murit Vasile Paraschiv. Multi dintre cunoscutii mai tineri, ai mei si ai fiului meu, habar nu aveau cine e. Mi s-a parut rusinos, revoltator chiar, gandindu-ma ca toata lumea stie cine e "Bianca lui Bote" sau "Ileana Cosanzeana", vedetele lumii mondene, dar nume precum Vasile Paraschiv sau Cristian Paturca deja nu mai spun nimic pentru foarte multi romani.
Cei care au incercat sa ne improspateze memoria, cum ar fi Vladimir Tismaneanu sau Traian Ungureanu, n-au prea fost luati in seama de masele de internauti, pentru ca, nu-i asa, sunt "basescieni" si nu e cool sa-i citesti, sau Doamne fereste, sa mai si comentezi cu altii ce scriu ei.
Departe de mine gandul ca prin acest articol as avea mai multa trecere decat cei doi, dar nu pot sa nu ma gandesc ca poate toti acesti tineri nestiutori au totusi o scuza: lipsa de informatii. De altfel, Andrei Plesu remarca in cadrul unui seminar organizat
