„Egipt, Tunisia: noile regimuri aflate la putere, în faţa nerăbdării sociale” (Le Monde). „Imigranţii continuă să bată la porţile Europei” (La Croix). „O adevărată bătaie de cap” (Le Temps). „În faţa afluxului de imigranţi tunisieni în Italia, Franţa îşi afişează fermitatea” (Le parisien/Aujourd’hui en France). „Procesul lui Berlusconi începe pe 6 aprilie” (La Stampa).

Situaţia din Egipt şi din Tunisia continuă să se afle pe primele pagini ale ziarelor franceze şi europene.

„Militarii egipteni au numit un comitet care să stabilească în 10 zile reformele constituţionale care trebuiesc efectuate”, ne informează El Pais, ziarul spaniol cu cel mai mare tiraj.

Le Monde scrie despre „Egipt, Tunisia: noile regimuri aflate la putere, în faţa nerăbdării sociale”. Incertitudini cu privire la data alegerilor şi durata tranziţiei în Egipt. Mişcările de contestare continuă în mai multe ţări din Orientul Apropiat şi Mijlociu. Le Monde publică un editorial semnat de Gerard Errara, ambasador, fost secretar general al Ministerului francez al Afacerilor Externe, editorial intitulat „Diplomaţii nu sunt cei incapabili”. Ambasadorul francez doreşte să răspundă celor care îi acuză pe diplomaţii francezi că nu ar fi prevăzut evenimentele din Tunisia şi din Egipt. „Primul secret: nimeni nu prevede niciodată nimic”, consideră diplomatul francez, „nici prăbuşirea bruscă a Uniunii Sovietice, nici Revoluţia din Iran din 1979, nici invazia Kuweitului de către Saddam în 1990, nici criza financiară din 2008 şi cu atât mai puţin căderea lui Ben Ali în Tunisia şi cea a lui Mubarak în Egipt. Dar revoluţiile lăsă această impresie după ce au trecut, că totul a avut o mişcare cauzală cu elemente uşor de identificat. Este, deci, ridicol să acuzi diplomaţii sau serviciile secrete că nu au anticipat aceste lucruri. Problema de fond nu se află în rândul diplomaţilor ci al comportame