● Demdike Stare, Tryptych, Modern Love, 2011.
Throbbing Gristle a fost, în muzica anului trecut, cea mai populară trupă din lume, cu toate că nu prea mai există. În regulă, eliminaţi accentele (post-)punk, fetişul pentru iconografia fascistă şi, sic!, discursul stîngist. Toată cohorta de proiecte care orbitează în jurul labilului termen witch house (sau drag, sau new doom, sau nu-mai-ştiu-cum, dacă vreţi să-mi împărtăşiţi confuzia) are, mai mult sau mai puţin evident, legătură cu formaţia lui Genesis P-Orridge. Demdike Stare – ca şi Salem, despre care am vorbit recent în această rubrică – nu face excepţie. Muzica duoului din Marea Britanie, format dintr-un fost producător de dub techno, Miles Whittaker, şi un fost angajat al unui label de nişă, Sean Canty, împrumută felii consistente de atmosferă din experimentele avangardiste ale înaintaşilor amintiţi la începutul textului. Cele trei discuri conţinute de Tryptych – în fapt, o colecţie cu toate cele trei EP-uri Demdike Stare lansate pînă acum, cadorisite cu un bonus de piese niciodată imprimate pînă astăzi – însumează 160 de minute de litanii care ies arareori dintr-o monotonie hipnotizantă. Nimic rău – dimpotrivă! – pentru un gen care celebrează ocultul ca formă de evaziune dintr-o realitate în care multora nu le mai place să funcţioneze. Însă spre deosebire de Salem, celelalte primadone ale acestei proaspete nişe muzicale, DS nu cultivă pedeapsa ca soluţie pentru ispăşirea păcatelor. Sunetul lor este mai degrabă ambiental şi meditativ, ritmul vine din fixaţia pentru dub a lui Whittaker, iar sample-urile folosite aduc la suprafaţă fragmente de piese cu aromă orientală, pisici leneşe şi obscure. Demdike Stare nu sperie, nu bruschează (ca Salem), ci ne adoarme conştienţa pentru a ne putea scufunda într-un alt strat, mai întunecat, mai frisonant, dar şi mai profund.
DE ACELASI AUTOR Melodii, melodii P
