Nu, astăzi nu voi vorbi nici despre încercările preşedintelui de a-l scoate din scenă pe Emil Boc, nici despre corupţia din vămi şi nici despre averile suspecte ale liderilor sindicali.
În toate aceste direcţii lucrurile se văd limpede ca lumina zilei. Cred sincer că e o pierdere de vreme să mai comentăm astfel de mizerii. Orice discuţie pare să legitimeze prefăcătoria, hoţia şi impostura. Ducă-se! Astăzi vă voi vorbi despre altceva şi despre altcineva. Mai exact, despre un om.
M-am întrebat dacă le mai spune cineva românilor adevărul, dacă îi mai ţine cineva treji la minte. Şi, întâmplător, am citit o ştire a colegilor mei de la Constanţa despre starea de sănătate a unui nonagenar care poate ridica mulţimi de oameni în orice clipă. Mare lucru! Azi, cam niciunul dintre „liderii" noştri formali şi informali nu o mai poate face.
Câţi dintre noi ştiu de Părintele Arsenie Papacioc? Îndrăznesc să cred că nu puţini. Nu degeaba i se spune Patriarhul Dobrogei. Din 1976 şi până astăzi, vieţuieşte la Mănăstirea Sfânta Maria - Techirghiol.
Cei care nu cunosc nimic sau cunosc prea puţine lucruri despre Părintele Arsenie trebuie să afle că face parte din linia de forţă a Ortodoxiei româneşti. A pătimit în temniţele comuniste alături de importanţi intelectuali români - Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic, Valeriu Gafencu. Este una dintre puţinele surse de autenticitate care ne-au mai rămas.
Creştinii ortodocşi îl pun alături de Părintele Arsenie Boca, de Părintele Ilie Cleopa sau de Părintele Teofil Părăian. Învăţătura celor amintiţi este trăită. De aici şi puterea lor. Cei care dintre dumneavoastră i-au ascultat vorbind măcar o dată cunosc bine efectul de bisturiu al cuvintelor rostite de aceşti duhovnici.
Pentru Părintele Arsenie, Scriptura înseamnă armonie, aşa cum el însuşi mărturiseşte. În armonie trebuie să ne trăim şi zilele, dar tocmai la
