Traian Băsescu i-a pus în funcţie şi pe Tăriceanu şi pe Boc dar când a vrut să-i dea jos cei doi s-au făcut că nu-i aud ordinul / Foto: Marin Raica / Jurnalul Naţional Premierii lui Traian Băsescu au stat cu sabia lui Damocles deasupra capului, neştiind când îi va veni preşedintelui cheful să le ceară demisia din funcţie. Primul a simţit asta pe pielea lui Călin Popescu Tăriceanu, care a avut de înfruntat, timp de patru ani, asaltul permanent al preşedintelui cu scopul de a-l schimba din funcţie.

Pe 22 decembrie 2004, preşedintele Traian Băsescu l-a desemnat pe Călin Popescu-Tăriceanu prim-ministru al României, iar pe 26 decembrie 2004 acesta a anunţat componenţa Guvernului pe care urma să îl prezinte Parlamentului. Guvernul Tăriceanu I, format din miniştri propuşi de Alianţa D.A. (PNL şI PD), UDMR şI PUR, a fost învestit cu 265 de voturi pentru şi 200 împotrivă, pe 28 decembrie. În ianuarie 2005, Traian Băsescu dădea deja semnalul încheierii mandatului lui Tăriceanu, declarând într-un interviu pentru “Adevărul”, că ar trebui organizare alegeri anticipate pentru că Alianţa D.A. are ocazia să obţină astfel o majoritate confortabilă, putând să renunţe la “soluţia imorală” - PUR. Şi a ţinut-o cu referenul ăsta până în iulie 2005, când se părea că l-a convins pe Tăriceanu să demisioneze, urmând să fie dizolvat Parlamentul şI organizate anticipate. Pretextul: o decizie a Curţii Constituţionale de a returna Parlamentului pachetul de legi ale Justiţiei propus de Monica Macovei, pe atunci ministru al Justiţiei.

Tăriceanu însă, proptit de liberalii care abia reuşiseră şI ei să se vadă instalaţi la guvernare şI sub pretextul inundaţiilor devastatatoare din vara acelui an, a refuzat să-şi mai dea demsisia. Temerea lui Călin Popescu Tăriceanu şI a liberalilor era că, odată văzut cu majoritatea parlamentară dorită, Băsescu nu-l va mai pune pe el premier, nici pe un