Evoluţioniştii se încurcă în propriile lor teorii trase de păr, doar pentru a demonstra că Darwin a avut dreptate şi că omul se trage din maimuţă.

Descoperirea în 1974, în regiunea Afar (Etiopia) a rămăşiţelor unei femele de australopitec, care ar fi populat savana africană cu circa 3,2 milioane de ani, a provocat o mare emoţie în lumea ştiinţifică. Studierea oaselor bazinului şi craniului a arătat că Lucy era un biped autentic. Dar pentru că le-ar fi stricat toată teoria, savanţii au spus că numita Lucy ar fi păstrat de la strămoşii maimuţe obiceiul de a trăi în copaci.

Până ce, într-un sit învecinat, cercetătorii au descoperit un os de la picior, care se crede că ar fi aparţinut tot lui Lucy. Osul metatarsian arată că picioarele acestor “hominide” aveau exact aceeaşi arcuire cu ale omului modern. Şi că Lucy şi ai ei petreceau mai mult timp alergând în două picioare decât căţărându-se prin copaci, scriu reporterii de la Science. Altfel spus, că mergea la fel de bine ca noi. Şi mai altfel spus, spre deosebire de evoluţionism, Lucy stătea foarte bine în picioare.

Dar adepţii lui Darwin nu lasă aşa uşor pâinea albă de la gură. Profesorul Yves Copens, co-descoperitor al lui Lucy, nu recunoaşte nici mort că a găsit rămăşiţele unui om, ci spune că osul de picior nu îi aparţine lui Lucy, ci unei alte specii, mai avansate, de maimuţe hominide, din care s-ar trage omul.

Din două, una: ori osul găsit e al lui Lucy, şi atunci ea a fost un om în toată legea, ori osul nu e al lui Lucy, ci al unui contemporan, care mergea în două picioare. Ca oamenii. Nu în patru labe, nu cocoşat, ca în celebra diagramă cu maimuţa lui Darwin care se ridică copăcel în picioare, ci exact ca omul modern. Deci era om, poate mai primitiv, mai troglodit, poate nu ştia încă de foc sau roată, dar om.

Iar Lucy nu e nici o verigă lipsă, din moment ce Copens însuşi spune