Roşu vertical, roşu menstrual Dar dacă e o farsă, de ce continuă? De ce să aştepte Milică afară, la curbă, "maşina noastră”? Nu maşina lui Costică şi a lui Milică. Nu poate fi decât poliţiei. De la Costuleni până la Iaşi, niciun post de poliţie nu are maşină proprie.

– Maşina noastră înseamnă maşina poliţiei, de la Iaşi?, îl întreb pe Costică, aproape fără să deschid gura, nici eu nu mă aud. Dar el parcă îmi citeşte gândurile şi zice că nu, că trebuie să vină şeful de post cam pe la ora asta.

Cine-i şeful de post? O fi ăla mustăcios cu care m-am întâlnit astă-vară la staţia de pompare… Eu pescuiam în canalul de irigaţie, mai erau câţiva din sat înşiraţi cu undiţele în lungul canalului şi poliţistul ne-a luat pe rând la întrebări, nu dacă pescuiam legal, ci voia să afle dacă vreunul dintre noi, obişnuiţi ai bălţilor şi ai canalelor din lunca Prutului, ştie ceva despre furtul conductelor de aluminiu de la staţia de pompare. Nu ştiu, domnule, cine a furat conductele, dar vă pot spune unde le găsiţi: mergeţi în oricare sat din luncă şi dacă nu daţi la fiecare casă ori de conducte, ori de cazane de rachiu făcute din conducte, atunci sigur o să găsiţi dale de beton furate din canalele de irigaţii. El şi-a notat ceva în agendă, ca şi cum chiar era interesat de ce i-am spus, parcă n-ar fi văzut cu ochii lui, din stradă, că în toate satele riverane au răsărit deodată alei din dale de beton, de la uşă până în fundul grădinii, la veceu, că la mai toate casele au crescut burlane din ţevi de aluminiu, iar rachiul are, la toţi, pelicula aceea albăstrie, de la cazanul de aluminiu. Eu sigur n-am luat nici dale, nici ţevi, nici motopompe din sistemul de irigaţii. Nu de alta, dar nu le-aş fi putut transporta cu bicicleta. Cel mai bine ar fi să se orienteze, i-am spus, către sătenii cu cal şi căruţă, sugestie pe care, de altfel, am făcut-o şi în finalul anchetei m