Ieri, pe la prânz, în plin spectacol al acuzaţiilor referitoare la şpăgi la adresa lui Vasile Marica, mă întrebam dacă ANI nu are cumva ceva în lucru pe tema averilor sindicaliştilor. Băi, dar pe domnii aceştia nu îi verifică nimeni, mi-am spus. Prins însă cu nebunia zilei, nu am mai avut timp să sap.

Dimineaţă, nu a mai fost cazul. Ştirea cu verificarea averilor liderilor de sindicat era pe toate televiziunile şi site-urile cu .ro, info sau net în coadă.

Nu sunt deloc un fan al Agenţiei de Integritate. Şi nu pentru că nu cred că averile politicienilor ar trebui să fie la vedere. Nu mi-e clar nici acum ce căuta anul trecut blândul şi nevinovatul domn Macovei în compania unor domni din presă pe malul lacului şi mi-e aproape imposibil să înţeleg cum se face că atâtea zeci de dosare aruncate spectaculos în presă de-a lungul vremii nu au avut nici cea mai vagă urmă de parfum de condamnare. Or, atunci când instanţa îţi respinge pe bandă rulantă dosarele, ai o problemă. Fie le întocmeşti prost, fie legea nu te ajută. Pentru că efectul e zero. Doar circ mediatic. Precum cel de azi în care ecranele televizoarelor s-a umplut de sindicalişti revoltaţi că inspectorii de integritate se uită prin foile lor cu valori.

Nu, staţi liniştiţi, domniile lor nu sunt urmăriţi penal, nu li s-a pus în cârcă nicio acuzaţie, iar într-o ţară în care toată lumea verifică pe toată lumea, în care stenogramele sunt servite la prânz, seara şi micul dejun mai des decât pâinea cu unt, prejudiciile de imagine pe care le reclamă onor domniile lor, sunt zero. Asta doar dacă domnii cu pricina îşi închipuie că sunt imagini pictate pe pereţii bisericilor la care poporul trebuie să se prosterneze la mitinguri, între două dansuri ale pinguinilor.

Două semne de întrebare rămân asupra acestui episod. În ce măsură totuşi liderii de sindicat pot fi asimilaţi demnitarilor (ştim legea o pr