A învăţat arta prelucrării pietrei şi a marmurei din plăcere iar acum este preşedintele Asociaţiei Naţionale a Constructorilor de Monumente Funerare.
Este unul dintre ultimii pietrari specializaţi, cu studii de specialitate. A învăţat să lucreze piatra din pasiune, a ajuns să facă mii de lucrări şi s-a specializat în monumente funerare.
"Sunt absolvent al Şcolii Tehnice Postliceale de Construcţii Civile Industriale, pe care am absolvit-o în 1969. O perioadă am fost şef de şantiere prin ţară şi am revenit la Ploieşti, unde aveam nişte prieteni care lucrau monumente funerare. Făceau mozaicărie, cioplitorie de marmură, placaje de marmură", îşi aminteşte bărbatul primul contact cu arta prelucrării pietrei.
După câţiva ani, Teodor Marcu şi-a luat repartiţie la Buzău pentru că ştia că aici nu este niciun atelier de prelucrare a marmurei. Acest lucru însemna pentru el o mare provocare. "În 6 aprilie 1976 am venit la Buzău pentru că aici nu era nimeni care să prelucreze marmură şi am venit împreună cu un alt coleg să ne ocupăm de treaba asta. Mergeam şi aduceam marmură de la Simeria, de la Tulcea, de la Vaşcău, luam blocurile şi le debitam, le prelucram. Am făcut un atelier nou şi am început să lucrăm mult, pentru că aveam comenzi", povesteşte Teodor Marcu.
Când a început construcţia Casei Poporului nimeni nu mai avea voie să lucreze cu marmură în ţară, pentru că toată materia primă trebuia să mergă către noua construcţie. Acest lucru nu a însemnat însă lipsă de comenzi pentru tânărul pietrar.
"La Casa Poporului, fiecare judeţ îşi avea partea lui de executat, atât părţi de interior, cât şi de exterior. Exteriorul este făcut din piatră Viştea, piatră Podeni, o piatră calcaroasă. Întreprinderea Construcţii Montaj Judeţean a luat lucrarea pentru Buzău şi ei nu aveau oameni. Aşa că ni s-a dat nouă toată lucrarea, la Cooperativa Constructorul, m
