Înregistrările, difuzate în mass-media, de la ultima şedinţă cu Traian Băsescu a liderilor la vârf şi a celor judeţeni din Partidul Democrat Liberal ridică semne de întrebare cu privire la scopul acestora. Şi în trecut, cam de la jumătatea anului trecut încoace, au apărut asemenea înregistări ciudate.

Ciudate, având în vedere că provin de la şedinţele unui partid în care Legea Tăcerii este cel puţin la fel de aspră ca în interiorul unui serviciu militar secret. Sunt cu adevărat scăpări ale cerberilor PDL sau sunt scăpări bine controlate şi cu un scop bine definit? O fi acel scop de a transmite în media doar ce şi cât vrea partidul şi în felul acesta de a adormi vigilenţa jurnaliştilor care, satisfăcuţi cu o înregistrare, să nu le caute şi, mai grav, să le şi găsească pe cele care ar pune într-o lumină gravă partidul. Înregistrări adevărate de la şedinţele de partid, unele care să pună partidul în severă dificultate, sunt cele publicate în exclusivitate de „Evenimentul zilei" în 2004 de la şedinţele PSD. La scurt timp, PSD ieşea şifonat din alegeri.

Mai multe semne de întrebare ridică aceste ultime înregistrări de la şedinţele PDL. Fără vreun alt comentriu, iată întrebările:

- Cum se face că de opt luni apar asemenea înregistrări în mass-media, de la şedinţele unui partid în care membrii săi se uită de zece ori în jur când văd un jurnalist, mai ales unul de la o instituţie de presă adversă?

- Cum se face că de opt luni apar asemenea înregistrări în mass-media, de la şedinţele unui partid în care membrii sunt aspru sancţionaţi dacă dau ceva în mass-media „pe surse"?

- Ce a apărut „pe surse" defavorabil, de mai bine de doi ani încoace, la adresa PDL, în afara unui incident legat de biroul de presă al partidului?

- În condiţiile în care membrii PDL - ca şi mulţi alţi politicieni în general - urlă când şi cel mai mic amănunt legat