Reacţiile stârnite de valul arestărilor din vămi mi-au amintit bancul cu tipul care vroia să se angajeze la circ, anunţând că va sări într-o sticlă de bere.

Aşază sticla pe podea, bagă-n ea o pâlnie, urcă la 30 de metri, apoi se aruncă. Triplu salt mortal şi, incredibil, ajunge-n sticlă. De acolo, aşteaptă reacţia directorului circului. Care e însă dezamăgit: „Cu pâlnie..."

Să recapitulăm. De 21 de ani toată lumea ştie că în România corupţia e endemică. Evident, fenomenul e mai pregnant acolo unde miza e majoră - fie prin valori nu multe, dar mari (privatizări, comisioane, „tunuri" diverse), fie prin numărul foarte mare al unor şpăgi relativ mici. Aici, exemplul cel mai semnificativ e vama.

Din păcate, în 99,99% din cazuri, chiar devenite publice, dezvăluite de ziare, dezbătute la TV, cu implicaţii politice, uneori şi internaţionale - nu s-a dovedit şi nu s-a făcut aproape nimic vreme de 21 de ani. După 21 de ani, în sfârşit se-ntâmplă ceva. Ceva ca-n marile razii americane sau italiene împotriva clanurilor mafiote.

Prima reacţie: „Nu e adevărat! E doar aşa, la ştolbă". Ei, nu, era pe bune. Drept care a urmat a doua reacţie: „Da' o fi corect? Să-i salte, aşa, pe negândite?" Asta s-a stins de la sine, că prea era de tot imbecilă. Ca şi următoarea: „Da' de ce tocmai la Siret?"

După ce acţiunea s-a extins prin mai toate vămile, „analiştii" au căutat rapid alte unghiuri de atac.

Unu: că-n afacere sunt băgaţi şi oameni ai actualei puteri. Păi, atunci cu atât mai bine că acţiunea are loc, nu?

Doi: că şeful statului ştia de mult ce se-ntâmplă-n vămi. Pe bune!? Iete, dom'ne, noi nici măcar nu bănuiam şi el ştia!

Trei: că de ce abia acum. Americanii au agenţi acoperiţi ani de-a rândul. În timpul ăla, mafioţii din jurul lui fură arme, vând droguri şi COMIT CRIME - dar autorităţile nu trec la atac decât când pot face ceva semnific