În prezentarea noii steme a municipiului Bucureşti, care este valabilă din anul 1993, s-a pornit de la stema stabilită în 1921 de către Comisia consultativă de heraldică, al cărei preşedinte a fost cunoscutul istoric Dimitrie Onciu.

Ca elemente heraldice conţine un scut roşu în care este înfăţişat Sfântul Dumitru aureolat şi în poziţie pedestră, purtând vestimentaţia specifică legiunilor române şi atributele unui sfânt militar, suliţă şi cruce.

Scutul este plasat pe pieptul unei acvile de aur, care poartă o cruce în cioc şi o coroană deschisă desupra capului.

Ciocul şi ghearele acvilei au culoare roşie, purtând în gheară o sabie de argint cu mâner de aur, iar în cea stângă un sceptru în aceeaşi cromatică.

În partea inferioară a scutului este prezentată o eşarfă tricoloră pe care stă scrisă deviza: "Patria şi dreptul meu”.

Întreaga reprezentare este plasată într-un scut albastru, deasupra se află o coroana murală de argint, formată din 7 turnuri crenelate. Deasupra coroanei murale se găseşte o acvila cruciată, în zbor deschis.

Semnificaţia elementelor heraldice componente:

Sfîntul Dumitru, patronul oraşului Bucureşti.

Acvila cruciată este însemnul cel mai important al statului roman. Acvila îşi are sorgintea şi simbolistica română şi face referire la originea latină a poporului nostru şi la continuitatea sa. Crucea purtată în cioc atestă că răspândirea creştinismului în Dacia s-a făcut şi prin intermediul coloniştilor români, fenomen produs în mod natural şi nu printr-un act de autoritatea al puterii centrale.

Coroana deschisă, purtată de acvilă, este coroana lui Mircea cel Bătrân nume ilustru legat de istoria Bucureştilor şi în vremea căruia oraşul a devenit Capitala de tranziţie a Ţării Româneşti.

Sabia din gheara dreaptă a acvilei evocă neconte