În agitaţia nebună de la Cotroceni şi de la partidul păpuşat de acolo, toată lumea s-a uitat la Traian Băsescu şi la Emil Boc. Adică la cele două nume care au întors România pe dos. Când prin declaraţii trăsnite, când prin măsuri de incompetenţi! Puţini s-au uitat cu atenţie şi la oamenii Opoziţiei. Aceştia au jucat un rol oarecum secundar. În loc să puncteze, mai mult au asigurat un bruiaj de fond al frământărilor din PDL.

De ce s-au grăbit cei doi lideri ai Opoziţiei să se vadă şi ei în timpul balamucului de la PDL? Nevoia de a-şi face cunoscute puntele de vedere? Au vrut să dea un răspuns nervos şi tineresc unei tentative de manipulare politică? Sau ne-am aflat în faţa unei simple lipse de experienţă? Personal chiar cred că este vorba de ultima dintre situaţii. Duminica trecută, Victor Ponta a căzut în plasa unui atac grosolan al lui Gheorghe Flutur. Repede-repede, la primul telefon al unei moderatorare bâlbâite, s-a anunţat şi el cu un soi de replică. N-a făcut decât să coboare la nivelul marelui dresor de oi şi capre din Bucovina. Acelaşi lucru s-a întâmplat în timpul unei emisiuni la care a sunat Sorin Blejnar. În loc să se ridice şi să plece sau să condiţioneze prezenţa sa în studio de închiderea microfonului, Ponta a intrat într-un "schimb de mingi" în care aerul de cârciumă al lui Blejnar l-a şifonat şi pe Victor Ponta. Mai mult, în timpul disputelor de la PDL şi al întâlnirilor lui Traian Băsescu cu diverşi, cei doi s-au grăbit să-şi anunţe părerile. Chiar aşa, la cald, pe o situaţie încă în evoluţie, fără să încerce să vadă ce beneficiu ar putea culege.

Victor Ponta şi Crin Antonescu sunt deja ultra-prezenţi în emisiunile de televiziune şi răspund la zi la orice acuzaţie sau ipoteză de lucru. Declaraţii politice după declaraţii politice, replică după replică la replicile altora. Un pic de rezervă, de tăcere, nu le-ar strica. Au destui pe car