Sprijinul necondiţionat din partea părinţilor, autodisciplina şi automotivaţia fac mai mult decât banii pentru meditaţii.

Mădălina, Tudor, Ana Maria, Liliana şi Cristina sunt elevi în ultimii ani de liceu la Colegiul Naţional „Sf. Sava", din centrul Capitalei. Au rezultate bune la învăţătură, au participat la olimpiade, sunt implicaţi în activităţi extraşcolare, iar câţiva dintre ei vor aplica la prestigioase universităţi din străinătate pentru a-şi continua studiile peste hotare.

Pentru fiecare a contat mult sprijinul părinţilor: atât cel financiar, cât şi cel moral. „Părinţii mi-au zis mereu: «Du-te şi fă ce îţi place». M-au lăsat să mă implic în tot felul de proiecte şi să aleg ce vreau să fac mai departe. Nu m‑au forţat să merg pe drumul lor", spune Mădălina, care, deşi provine dintr-o familie de medici, vrea să urmeze o carieră în comunicare, în străinătate. Tudor e pasionat de filozofie, istorie, literatură şi toate astea i se trag din familie. „Şi părinţii mei au avut o «aversiune» faţă de ştiinţele exacte, dar m-au învăţat că şcoala contează şi trebuie pre¬ţu¬ită", spune Tudor, care vrea să studieze publicitate. Ana-Maria s-ar încumeta să facă studii de foto-video, decizie în privinţa căreia părinţii au şi argumente contra. „Dar cu siguranţă mă vor lăsa să decid", spune ea încrezătoare. I-ar plăcea să studieze şi literatură comparată, dar deocamdată, o descurajează reacţiile celorlalţi. „O să fie un pic cam greu să îmi fac un viitor din asta, în condiţiile în care lumea ştie doar de Mircea Cărtărescu", zice ea. Liliana nu ştie încă ce va alege, dar cel mai probabil se va orienta către studii socioculturale sau limbi străine.

Şofer de tir sau patroană de salon

Undeva la marginea Bucureştiului, în Colegiul Tehnic CFR, cartierul Giuleşti, elevi de-o vârstă cu ei au cumva alte perspective. Majoritatea băieţilor vor să se facă şoferi de t