Un articol publicat ieri de ZF privind numărul mare de semnături existente pe o invitaţie de presă trimisă de o instituţie a statului a suscitat reacţii atât în mediul de afaceri, cât şi în rândul foştilor funcţionari, care au spus că, de fapt, numărul de semnături de pe o hârtie ar putea fi mult mai mare.
"Dacă problema presupune implicaţii pe mai multe Direcţii, cum ar fi bugetul, Codul fiscal sau administraţia fiscală din cadrul Ministerului de Finanţe, atunci numărul celor patru semnături trebuie să fie înmulţit cu 3, la care să se adauge alte una - două semnături ale secretarilor de stat", a spus Dragoş Doroş, partener în cadrul casei de avocatură Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen tax advisory services, care a lucrat anterior ca director general al departamentului de legislaţie impozite directe din Ministerul Finanţelor.
Sistemul birocratic din administraţia publică, unde cineva "întocmeşte" sau redactează un document, altcineva îl verifică, avizează sau semnează, în care sunt implicaţi toţi angajaţii dintr-un anumit departament, indiferent dacă sunt directori, adjuncţi, consilieri sau secretari de stat, nu face decât să demonstreze că focusul principal în administraţie este pus pe redactare de acte şi succesiune de semnături, şi nu pe analize.
"Cu cât sunt mai multe semnături şi ştampile pe un document, cu atât cei care se ocupă de elaborarea lui sunt mai incompetenţi, pentru că fug de responsabilitate. Birocraţia este alimentată de două lucruri: volatilitatea legislativă sau incongruenţa reglementărilor, care îi face pe oameni să se autoprotejeze şi să se acopere în hârtii, şi incompetenţa, pentru că cei care prind iute şi uită greu sunt curajoşi şi nu fug de responsabilitate", a spus Dumitru Miron, prorectorul Academiei de Studii Economice şi profesor de comerţ internaţional.
Ieri, un cititor a reacţionat la articolul publicat